Pentru că suntem fiinţe narative care îşi explică vieţile şi lumea prin poveşti, e normal să apară și o serie de discuţii lunare, în care să descoasem meșteşugul poveştilor şi secretele unor invitaţi cu har. Este vorba despre Seminariile The Power of Storytelling, un proiect al Decât o Revistă în colaborare cu Fundaţia Friends For Friends şi Fundaţia Calea Victoriei.
Aseară, 15 februarie, am trecut de capcane gravitaţionale cu ţurţuri şi nămeţi ca să ajungem la primul seminar din Caffffe Creativa. Mai mult de 60 de posesori de minţi flămânde au înfrânt acest traseu ca să se hrănească din poveştile fotografului Alex Gâlmeanu.
Alex e genul despre care, când vrei să povesteşti cuiva care nu îl prea cunoaşte, începi prin a spune dintr-o răsuflare: “E un tip foarte mişto!” Si apoi te poţi îneca liniștit cu semnele de exclamare care urmează celorlalte detalii.
Si-a început storytelling-ul cu propria roată pe care a descoperit că a reinventat-o. Primele lui fotografii se pare că au detalii care corespund primelor fotografii din lume. Nu ştia asta când aparatul a facut primele click-uri, dar se vede că atunci când a aflat, munca lui a început să transpire mai multă inspiraţie.
A vorbit mult, inevitabil, despre aparatul de fotografiat. A pornit de la ideea că este un personaj, al treilea la o şedinţă foto, pe lângă fotograf şi cel fotografiat (aici a adăugat că mărimea aparatului este direct proporţională cu gradul de inhibiţie pe care îl provoacă) şi a ajuns până la cele mai scumpe şi cele mai bune camere foto de pe piaţă. Am sesizat şi o umbră de frustrare pe care o provoacă mult la îndemâna şi suprautilizata cameră foto a unui telefon mobil, de exemplu: aceea că intră în contrast cu un anumit atu pe care îl au profesioniştii – faptul că ei ştiu cum să utilizeze un aparat foto performant.
Pe lângă toate detaliile tehnice şi practice, Alex ne-a conectat şi cu gândurile lui personale, for a bigger picture of things. El crede că astăzi, fotograful nu mai trebuie să fie doar fotograf, ci trebuie să fie tot ce poate fi. In altă ordine de idei, nu se limitează doar la fotografie, ci încearcă să îşi găsească inspiraţie practică în tot felul de banalităţi amatoriceşti, pentru că, spune el, acestea “se pot transforma în emoţii”. Și aici ne-a arătat un raft făcut de el dintr-o scară dublă, sau portrete făcute din biluţe colorate.
Încă o chestie interesantă, care trebuie explorată, este iniţiativa lui de a crea muzeuldefotografie.ro.
Nu vom încerca să vă plimbăm prin toate poveştile lui, pentru că oricum nu am avea cum să vi le transmitem cu aceeaşi pasiune. Dar vă lăsăm cu o vorbă pe care a spus-o şi care s-a lipit perfect şi pe ceea ce facem noi aici în general: “În trecut, singura diferenţă dintre artişti era meșteşugul. Astăzi, diferenţa este IDEEA.”
P.S. Mulţumim tuturor celor care au venit şi lui Gusto, pufuletele oficial al seminariilor, care ne-a ciocolatizat seara.
