Ep.2: Șase povestitori și profesorii care i-au ajutat la momentul potrivit
În episodul de azi facem cunoștință cu șase profesori marcanți pentru Vlad Mixich, Vlad Petreanu, Sandra Ghițescu, Dan Duca, Simona Tache și Vlad Tăușance.
Săptămâna trecută am lansat pe Facebook leapșa #superscrieri #superprofi, prin care ne-am provocat prietenii să-și amintească de acei dascăli care le-au schimbat, într-un fel sau altul, viața. Că este vorba de profesorii care ne-au pus o carte în mână, ne-au înțeles timiditatea, sau, din contră, tupeul, că sunt cei care au fost mai stricți cu noi, sau care ne-au luat apărarea în fața părinților, din toți care au făcut parte din educația noastră, sigur sunt și câțiva care au contat mai mult decât ceilalți.
Vom relua aici câteva dintre poveștile care ne-au plăcut cel mai mult. Leapșa #superscrieri #superprofi e deschisă în continuare tuturor celor care vor să-și amintească sau s-aducă un mic omagiu unui profesor pe care nu l-a mai văzut demult.
Atenție! riscul de a genera surprize emoționante, discuții nostalgice și bucurie sinceră este mare cu leapșa asta.
P.S: Dacă știți oameni care vor să aprofundeze subiectul, există Bursele Superscrieri (prin care oferim 6 burse x 2.000 euro pentru realizarea unor materiale jurnalistice de profunzime pe tema educației – sistemul de învățământ preuniversitar de stat).
***
În episodul de azi al lepșei, facem cunoștință cu șase povestitori consacrați și dascălii care au fost acolo să le dea un imbold, la momentul potrivit:
Vlad Mixich: „Jurnalist am devenit din pasiune și îmi place să mă laud cu asta (…) pentru că nimic nu există înainte de a fi povestit.”
Vlad Mixich a fost președinte al Juriului Premiilor Superscrieri la a doua și a treia ediție și este membru al juriului Burselor Superscrieri pe violență domestică și pe educație.
Din leapșa #superprofi #superscrieri a lui Vlad Mixich:
„Eram tânăr student şi bâjbâiam într-o dimineaţă, foarte devreme, printr-un uriaş spital vienez căutând Muzeul de Istoria Medicinii. Am oprit un domn distins, rugându-l să mă îndrepte spre ţinta dorită. M-a luat amical de braţ, spunându-mi că şi el merge într-acolo.” (continuarea)
Vlad Petreanu: „Sunt jurnalist din 1990. Asta mi-am dorit să fac dintotdeauna şi fac asta (deja!) de peste 20 de ani – jurnalism, la ziare, la televiziuni, la radio, mai bine sau mai rău.”
Vlad Petreanu a fost președinte al Juriului Premiilor Superscrieri la prima ediție și membru al juriului la următoarele două ediții. Este și membru al juriului Burselor Superscrieri pe educație.
Din leapșa #superprofi #superscrieri a lui Vlad Petreanu:
„Mai mult decât fizică, m-a învăţat să fiu tenace, curios, să experimentez, să înţeleg din eşec mai mult chiar decât din reuşită, să mai şi ascult înainte de a vorbi, să caut şi cheia ascunsă pentru rezolvarea unei probleme, să fac bine chiar şi ce nu-mi plăcea, pentru a extrage măcar satisfacţia lucrului bine făcut din corvoadă.
Era începutul lui 1985 în România ceauşistă când mi-a spus c-ar trebui să mă pregătesc pentru cu totul altceva decât îmi închipuiam că avea să fie viaţa mea. “Dacă se scufundă comunismul, cum rămâi la suprafaţă?” m-a întrebat. În 22 decembrie 1989 mi-am adus aminte de profeţia lui imposibilă. Nu ştiu cum a ghicit.
Am învăţat de la profesorul Ionescu, zis şi Vaporul, mai multe decât de la un liceu întreg de profesori.” (povestea integrală)
Sandra Ghițescu: „Sunt fascinată de fiinţa umană, de resursele pe care le avem şi de care suntem mai mult sau mai puţin conştienţi. Iubesc faptul că întâlnesc o mulţime de oameni şi că am ocazia de a le împărtăşi informaţii sau tips & tricks care le pot face viaţa mai uşoară.”
Sandra Ghițescu este antrenor de creativitate și face parte din echipa Creative Fitness Studio, care tocmai a lansat Atelierul de Gândire Vizuală.
Din leapșa #superscrieri #superprofi a Sandrei:
„Să fi fost prin clasa a 8-a sau a 9-a. Am primit un pasaj din Roșul și Negrul lui Stendhal, pe care trebuia să-l continuăm. Îmi amintesc că încă aveam mintea aia de copil care n-a apucat să facă click-ul între ce se întâmplă în clasă și ce se întâmplă în viață. Am luat tema ca pe-un puzzle, am scris, am predat, Mme. Areșteanu m-a rugat să rămân la sfârșitul orei. Wtf? Pănicuță, credeam că mă descurcasem mai degrabă bine… Ajung la catedră și mă întreabă: Ai citit cartea? /Nu. / Sigur? / Da. / Cum ai făcut? De ce ai ales să scrii tocmai asta? / Păi acolo era cuvântul ăla și m-am gândit că ar trebui să… și acolo zicea că… și atunci logic trebuia să… A zâmbit super cald și mulțumit și mi-a zis ceva de genul: Dau foarte, foarte rar nota asta [am luat un 19/20 parcă], dar ai scris aproape exact ce urmează în carte. Ai un talent special, citește, cultivă-l și continuă să scrii.
Nu știu de ce asociez momentul ăla cu nașterea eu-lui de adult profesionist, mi-a rămas în amintire ca experiență de vârf de încredere și elan de dezvoltare a ceea ce sunt și ceea ce am.”
Dan Duca: „Am terminat Facultatea de Jurnalistică din Sibiu, fiind după spusele unora, tocilarul perfect. (…) Din octombrie 2009, după şase campanii electorale petrecute în print, am trecut pe online. Tot pe Politic, la Realitatea.NET. Ce-i drept, câteodată noaptea mai visez că mai pun timbre, explicaţii foto şi selecturi într-o pagină.”
Dan Duca este membru al Juriului Premiilor Superscrieri și al juriului Burselor Superscrieri pe violență domestică și pe educație.
Din leapșa #superscrieri #superprofi a lui Dan Duca:
„Uscat, ușor cocoșat, cu o mustață stufoasă, ușor acid la vorbă, era iubit de elevi pentru că încuraja spiritul critic, vorbitul neîntrebat, creativitatea și potența talentul. Probabil de aceea a și lăsat liceul Unirea din Tîrgu Mureș pentru a preda în cele din urmă la Teatru.
E omul care mi-a pus în mână câteva sfaturi sănătoase și o carte zdravănă: Toba de tinichea, de Gunter Grass. De-a lungul timpului, am dat-o mai departe în zeci de exemplare într-o leapșă egală cu o reverență! Pe superproful meu îl cheamă, așadar, Cristian Stamatoiu.
În cel mai recent mesaj postat pe wall-ul său de o doamnă scrie doar atât: Vă dedic premiul fiicei mele…
Vă dați seama ce înseamnă asta?”
Simona Tache: „Jurnalismul narativ face, pentru poveştile reale, ceea ce face literatura pentru poveştile născute în mințile creatorilor: le spune într-un fel memorabil, care mişcă suflete, zguduie minți şi cutremură lucruri.”
Simona Tache este jurnalist și membră a Juriului Premiilor Superscrieri și a Juriului Burselor Superscrieri pe violență domestică.
Din leapșa #superprofi #superscrieri a Simonei Tache:
„Când vine vorba de superprofi, prima figură care-mi vine în minte e profa mea de română din liceu, care preda într-un mod complet străin sistemului românesc – Moartea oricărei afinități și pasiuni”.(citește toată povestea)
Vlad Tăușance: „În ultimii ani am lucrat ca freelancer în comunicare, jurnalism și training. Sunt scriitor de weekend. Asta dacă vorbim despre literatură, pentru că tot din scris îmi plătesc chiria de mulți ani.”
Vlad Tăușance este scriitor și om de comunicare și face parte din echipa Creative Fitness Studio.
„Sunt profesori care-ți sunt prieteni , iar alții îți sunt frați. Unii dintre profesori îți sunt, însă, șefi de trib, gata să se bată până la capăt pentru tine și colegii tăi, cântărind și împărțind, zi de zi, dreptatea și fructele pământului. Am crescut într-un liceu care a fost, timp de câțiva ani, La Tribu de Radu. Mihaela Radu.
Înainte să se inventeze managementul, Doamna Radu, profesoară de franceză și directoare de liceu, a știu să scrie proiecte și să găsească parteneri, să facă fundraising, să forțeze programa, să inventeze, calculator după top de A4, litru de benzină după sponsorizare, un laborator de informatică, o revistă, o vizită în Franța.
În tribul de la Calderon am învățat cum funcționează utopica meritocrație, ce poți să obții dacă lupți cu adevărat, cum munca este mai importantă decât clasa socială și posibilitățile financiare. Am aflat că talentul trebuie încurajat și protejat, că personalitatea poate fi strunită prin motivație, nu doar prin coerciție.”
***
Stați cu ochii pe noi, revenim cu episodul 3 din leapșa #superprofi #superscrieri – până atunci, vă provocăm s-o dați mai departe.
