Vera Ion își zice povestea la seminarul The Power of Storytelling


Data publicării: 28/06/2012

Miercuri, la ora când majoritatea oamenilor se îndreaptă spre casele lăsate în dezordine de dimineață, fericiți că încă o zi de lucru s-a terminat cu bine, mansarda FFFF a găzduit-o, din nou, pe Vera Ion – de data aceasta în cadrul unui nou seminar ”The Power of Storytelling”.

Despre Vera Ion putem spune, pe scurt, că este una dintre persoanele din spatele atelierelor ”Scrie despre tine”, că în trecut scria poezie, dar că s-a reorientat spre piese de teatru și, cel mai important, că îi place să povestească. Credo-ul Verei Ion: fiecare poveste, oricât de banală ar putea ea părea, se poate transforma în subiect pentru o piesă de teatru, dacă este privită din unghiul potrivit. Iar atelierele organizate de ea au exact acest scop: de a-i face pe oameni să își dea seama cum își pot face poveștile interesante și de a-i ajuta să treacă peste piedicile care îi țin din a își expune poveștile.

Laboratorul ”Scrie despre tine” este cea mai bună ilustrare o modului în care temerile față de străini pot fi depășite pentru a duce la crearea a ceva interesant dintr-o poveste care pentru noi este banală. Proiectul, derulat împreună cu Sorin Poamă, are la bază dezamăgirea celor doi când s-au văzut proaspăt absolvenți de teatru, fără lucru, și experiențele trăite imediat după absolvirea facultății. În lipsa unui loc de muncă și, implicit, a banilor, cei doi au trecut prin experiențe pe care unii dintre noi nu ar avea curajul să le povestească: Sorin a fost vânzător ambulant de baloane, în Marea Britanie, iar Vera, costumată în Peter Pan, îi convingea pe copii că personajul din poveste chiar există și chiar se află în fața lor, pentru ca părinții să o răsplătească apoi cu bani pentru cele câteva minute de respiro pe care le-au avut cât timp copilul lor îl asculta pe Peter Pan. Asta se întâmpla tot în Marea Britanie.

Pentru că acest gen de experiențe pur și simplu nu pot trece pe lângă tine fără să te marcheze, atât Vera, cât și Sorin simțeau nevoia de a și le explica într-un fel. Așa că s-au decis să le povestească într-o piesă de teatru. Discutând și tot discutând, au ajuns la concluzia că scrisul este de fapt dialog, o relație între oameni și că, uneori, nu este atât de ușor cum pare să îți expui poveștile. Iar de aici s-a născut, în mod organic, atelierul ”Scrie despre tine”, în cadrul căruia oameni obișnuiți scriu piese de teatru, pornind de la întâmplările lor obișnuite.
Cum ajungi să-ți transformi povestea într-o piesă de teatru? În primul rând trebuie să treci peste anumite bariere, care stau în calea tuturor, și anume: ”Povestea mea e banală”, ”Ce-o să spună lumea?”, ”Mi-e rușine”. Iar încercând să le depășești și să faci un lucru interesant din ceva nu chiar atât de interesant, vei ajunge cel mai probabil la următoarea concluzie: poveștile devin interesante când le pui în context. Contextul este cel care face povestea, care îți indică semnificația fiecărui personaj și importanța altor elemente.

Un exemplu în care contextul face povestea: un cântec al lui Dan Drăghici poate fi privit doar ca o manea, ca un cântec lăutăresc căruia nu-i acorzi nicio importanță doar auzindu-l. Dar dacă afli că autorul trăiește în Ferentari, are o problemă de dependență atât de gravă încât nu poate susține niciun concert și că singurul mod în care își poate cânta melodiile este pe bancheta din spate a mașinii celui care vrea să-l asculte, într-o plimbare prin cartier? Nu devine maneaua respectivă instant mai interesantă? Studiul contextului este un pas în plus în scrierea unei povești, mai ales când în procesul de scriere apare un blocaj.

Și pentru că ne place creativitatea practică, iată un exercițiu pe care l-am făcut împreună cu Vera Ion aseară, pentru a vedea cum influențează contextul o poveste. Primul pas: scrie, pe scurt, una dintre poveștile tale cele mai recente, pe care ai spus-o nu demult prietenilor tăi. Gata? Bun. Acum fă o legendă a poveștii tale, un dicționar al referințelor din textul tău, pe care străinii nu au de unde să le cunoască. Altfel spus, explică mai bine contextul. Rezultat? Tocmai ți-ai făcut povestea mai interesantă.

Vrei să o faci și mai interesantă? Povestește-le străinilor câteva lucruri despre tine, pe care doar prietenii tăi le știu. Ești încăpățânat, gelos, dezordonat, timid sau nu te poți abține să spui exact ceea ce gândeși? Spune-le asta străinilor și imediat unghiul din care privesc povestea ta se va schimba. Tot ți se pare neinteresantă povestea ta? Încearcă atunci să o povestești din unghiul unui copil de 5 ani, care nu a aflat încă de restricțiile impuse de școală, care nu știe să stea în banca lui și să vorbească doar când ridică mâna. Fii sincer, exprimă-te exact așa cum simți, bate cu piciorul în podea și spune că e ca tine!

Pe scurt, ce am reținut de la Vera Ion: contextul este cel care face povestea interesantă. Mai mult decât atât, fiecare poveste spusă, sub forma unei piese de teatru sau a oricărei scrieri, este o ”eviscerare”, o mărturisire. Doar atunci când oamenii au senzația că le oferi o parte din tine vor fi interesați de ce ai de spus. Acum că știi toate astea, du-te și scrie despre tine!

Mulțumim Fundației Calea Victoria și Decât o Revistă pentru că au ne ajută să devenim cu fiecare seminar povestitori mai buni și mai buni, cât și pufuleților Gusto pentru porția de optimism!