Sunt multe cărți care tratează subiectul ăsta. Cum ajungi să îți dezlănțui creativitatea? Cum o folosești în avantajul tău? Cum o controlezi? Ce să faci dimineața și de ce e bine să porți ciorapi desperecheați? Sunt sute de cărți care îți răspund la întrebările astea. Problema e că majoritatea îți dau cam același răspuns pus în povești sau cuvinte diferite, ceea ce nu e deloc rău. Înseamnă, pur și simplu, că e ceva bun la rădăcină.
Cartea lui Hugh MacLeod (se gândește cineva la Highlander?) privește procesul creativ dintr-o perspectivă mult mai cinică și mai realistă. Mușcă din orice lucru care îl deranjează. Provoacă acolo unde simte că se stagnează și, în mare, spune lucrurilor pe nume. Mesajul principal și, în același timp, cel care diferențiază acest titlu de oricare altul este că o idee bună, fie ea de business sau orice altceva, poate fi dată uitării datorită părerii celor din jur. Ceva cu totul nou este, de cele mai multe ori, privit cu ochi cinici, chiar și de acei oameni care vor să te ajute.
Cu intervenții foarte comice, Hugh ne desenează la propriu felul în care a ajuns să poată scrie această carte. Ne povestește cum o idee mică, ruptă de toți ceilalți, a ajuns cel mai important lucru din viața lui, anume cărțile lui de vizită. Le puteți vedea introduse peste tot printre sfaturile și poveștile autorului.
Dacă nu vă ajută măcar ceea ce el dă mai departe în scris, vă asigurăm că desenele lui și povestea din spatele lor vă vor debloca, pe alocuri, câțiva afluenți neuronali.
So, ignore everybody, except Hugh (may be read [you] as well). Iată de ce:
”You don’t know if your idea is any good the moment it’s created. Neither does anyone else. The most you can hope for is a strong gut feeling that it is. And trusting your feelings is not as easy as the optimists say it is. There’s a reason why feelings scare us.”
sau
”The best way to get approval is to not need it.”
