Q&A realizat de Ana Drulă – tot o reprezentantă a generației tinere, asistentă a proiectului Bursele Superscrieri
În contextul proiectului Bursele Superscrieri, ne-am dorit să aflăm mai multe despre nevoile și preocupările tinerilor jurnaliști locali. Cum au pornit în meserie, cu ce se confruntă și cât de conectate sunt generațiile de jurnaliști între ele?
Am stat de vorbă cu patru tineri din presa locală, pe care i-am întâlnit printre nominalizații Premiilor Superscrieri #12 și la evenimentele Superscrieri din țară, la ediția dedicată presei locale :
Georgiana Grigoraș (reporter la Radio Transilvania), Petruț Iacob (redactor la Focus Press), Mădălina Sim (reporter la Bihoreanul) și Adrian Anton (colaborator Context.ro).
Noua lor generație nu este ușor de definit, însă munca lor vorbește de la sine.
📌 Dacă ai fi profesor la o facultate de jurnalism, ce i-ai învăța pe studenți?
Georgiana Grigoraș (Radio Transilvania): Fiind studentă în prezent, unele dintre cele mai importante materii pentru mine au fost Etică și deontologie profesională și Filosofia comunicării. Dacă aș fi profesor, aș insista pe cunoașterea codurilor deontologice internaționale dedicate jurnaliștilor, corelând lecțiile de filosofie cu etică în jurnalism.
Petruț Iacob (Focus Press): Dacă aș fi profesor, aș încerca să îi aduc pe studenți cât mai aproape de presă, de ce înseamnă ea, cu plusuri și minusuri. Să le arăt, dincolo de teorie, cum este o zi din viața unui jurnalist, cu ce probleme se poate confrunta, dar și care este bucuria la finalul zilei atunci când îți dai seama că informația pe care ai livrat-o publicului este de folos. Presa nu este și nu va fi niciodată roz, este oglinda societății în care trăim, iar studenții, cei care își doresc să facă parte din această lume, trebuie să știe la ce să se aștepte atunci când vor intra pe ușa unei redacții.
Mădălina Sim (Bihoreanul): Practica mi-a dovedit că empatizarea cu personajele din articolul meu este foarte importantă. Subiectele pe care le scriu de obicei sunt din domeniul social. La facultate învățăm să fim obiectivi, să facem relatări reci, dar uneori e nevoie să intri mai adânc în poveste. I-aș învăța pe studenți că este în regulă să ai o legătură mai strânsă cu un subiect, de exemplu cu o victimă a abuzului sexual. Este în regulă să-i mai vizitezi și după ce le-ai scris povestea, dacă asta simți.
Adrian Anton (Context.ro): Probabil i-aș învăța ce-mi place cel mai mult: documentarea. Urmărirea unui material poate fi incitantă, dar și dezamăgitoare uneori, pentru că la final te poți trezi că ți-ai pierdut timpul și energia căutând cai verzi pe pereți. Într-o variantă pozitivă, unde subiectul prinde contur, poți afla chestiuni destul de interesante pentru a concepe un material bine pus la punct. Mereu îmi imaginez că documentarea este asemenea unui fir de ață de care tragi și apar nume, firme, documente sau alte informații. Ce-i drept, unele ies la iveală mai greu, dar curiozitatea de a le descoperi mă motivează să nu mă las bătut.
📌 Ce element fresh aduce noua generație de jurnaliști?
Georgiana: Cred că generația nouă de jurnaliști vine cu noi moduri de a se adresa publicului. În mod firesc, se adaptează foarte rapid tuturor mediilor de comunicare și aduc informația oriunde se află un public.
Petruț: Elementul fresh pe care îl poate aduce noua generație este curiozitatea de care are nevoie un jurnalist în devenire, cât și acel tupeu, în sens bun, bineînțeles. Însă, toate acestea nu pot exista fără un element esențial. Pasiunea. Fără pasiune, tânăra generație nu poate merge mai departe în acest domeniu. Profesionalismul este un alt element care nu trebuie să lipsească unui jurnalist în devenire.
Mădălina: Noțiunea de storytelling.
Adrian: Cred că generația nouă de jurnaliști este mai apropiată de rețelele de socializare și tehnologie. Noi am crescut odată cu ele, în timp ce generațiile precedente au fost nevoite să se adapteze din mers. Acest lucru s-a văzut cel mai bine în timpul pandemiei. Unii jurnaliști cu experiență au fost afectați de reorganizarea bruscă a domeniului prin munca de acasă și acomodarea cu platformele pentru ședințe online. În schimb, tinerii au acceptat mult mai ușor situația.
📌 Cât de conectate sunt generațiile de jurnaliști între ele? Cum ar putea fi mai bine conectate?
Georgiana: Din experiența mea, generațiile sunt bine conectate. Poate o legătură mai puternică s-ar crea dacă atât generațiile mai tinere, cât și cele mai experimentate ar accepta că au întotdeauna ceva de învățat unele de la celelalte.
Petruț: Uneori ai impresia că fiecare trăiește în bule diferite. Există diferențe sesizabile, atât de opinii, cât și de modul de muncă. Am văzut tineri jurnaliști care își doresc mult, nu au răbdare, însă am observat și contraexemple. La fel cum am putut vedea și la jurnaliștii cu ani de experiență în spate. Singura soluție pentru a fi mai bine conectate aceste generații de jurnaliști este lucrul în echipă, însă trebuie date la o parte orgoliile de ambele părți.
Mădălina: Legătura dintre generații scade pe măsura diferenței de vârstă dintre ele. Unele rigori ale jurnalismului păstrate de jurnaliștii din anii `90 nu se mai potrivesc cu stilul noii generații. De exemplu, am observat tendința la jurnaliștii cu mai multă experiență de a epuiza un subiect într-un text de dimensiuni mari, acesta putând fi însă abordat și într-o serie de mai multe materiale, mai ușor de „digerat” pentru cititori. Generațiile ar putea fi mai conectate dacă ar comunica mai mult și dacă cei mai în vârstă ar avea mai multă încredere în colegii lor mai tineri.
Adrian: Din păcate, nu sunt conectate. Observ un individualism bazat pe mici orgolii la unele dintre publicații, care nu duce decât la dezbinare. Iar acest lucru cui folosește? Evident, celor care nu doresc o presă puternică și independentă. Până la urmă, de ce să fii într-o competiție cu cineva care are un țel comun cu al tău, când vă puteți alia? Nu știu să existe întâlniri de breaslă unde mai mulți jurnaliști să pună pe masă problemele profesiei pentru a le discuta. N-am văzut nici colaborări între publicații pe un anumit subiect, decât extrem de rar. Probabil cuvântul cheie este „unitate”, iar dacă redacțiile nu se coalizează prea curând, va fi foarte greu să mai depășească presa deja cumpărată.
📌 Ce secrete ale meseriei ți-ai fi dorit să afli înainte să lucrezi într-o redacție locală?
Georgiana: Nu sunt secrete, dar eu mi-aș fi dorit să știu că e în regulă să nu știu, să întreb, să greșesc și să învăț în continuare.
Petruț: Nu mi-aș fi dorit să aflu niciun secret. Mereu mi-a plăcut să descopăr, de unul singur, lucruri noi, să pot învăța, să evoluez. Dacă aș fi știut dinainte toate secretele, atunci poate că nu aș mai fi intrat în presă.
Mădălina: Nu le-aș numi secrete, ci mai degrabă aspecte la care să fiu mai atentă. Mi-aș fi dorit să știu mai repede că postdocumentarea este cea mai importantă parte a procesului de documentare și că menținerea legăturii cu sursele este esențială.
Adrian: Am avut destul de multe curiozități înainte să intru în presa locală, dar cel mai mult m-a interesat cum să lucrez cu sursele. Și acum întâmpin dificultăți, deoarece mulți oameni nu își doresc să vorbească. Unora le este mult prea teamă, iar alții nu au încredere.
📌 Ce își dorește noua generație de cititori?
Georgiana: Fiecare cititor e extraordinar de diferit. Totuși, cred că această generație își dorește să fie învățată cum să nu fie păcălită. Pare foarte vizibilă această dorință de participare în materialele jurnalistice. În sensul ăsta, câștigă tot mai mult teren jurnalismul participativ.
Petruț: În sfera în care scriu eu, politică și administrație, nu cred că am prea mulți cititori tineri. Conținutul ar trebui adaptat, îmbrăcat frumos, pentru a capta atenția. Însă cred că asta este cea mai mare provocare, nu doar când ne referim la noua generație de cititori, ci în general. Să menținem interesul cititorilor. Materialele noastre, unele la care lucrăm destul de mult, să atragă. Pentru că fără cititori, practic, munca noastră ar fi în zadar.
Mădălina: Mai multe povești pozitive și mai multe subiecte pe teme tabu, care se discută prea puțin în societate.
Adrian: Ar trebui să ne focusăm pe ce are nevoie publicul, mai ales în această perioadă. România intră într-un an crucial cu multe rânduri de alegeri, iar cetățenii trebuie să fie informați corect pentru a lua deciziile potrivite. O abatere de la acest lucru în favoarea divertismentului ne poate duce într-o situație politică unde democrația este abandonată.
Programul Bursele Superscrieri vrea să încurajeze redacțiile locale să investească și să creeze oportunități pentru includerea și profesionalizarea de noi generații de tineri jurnaliști și chiar studenți în componenta echipei lor.
