Există câteva mituri legate de creativitate, care par să se fi răspândit mai mult decât ar trebui. Unul e acea părere că o idee bună, inspirația sau momentele de geniu vin din neant și îți dau superputeri pentru câteva secunde. Dacă nu știi să le prinzi la momentul potrivit, atunci pleacă către alte meleaguri. Altul ar fi că orice creație apare în formă finală. E șlefuită, împachetată și deja gata de trimis în lume.
Dacă oricare din aceste două mituri ar fi adevărate atunci nu ar mai fi existat material pentru Ciorne, nici pentru 1.0, nici pentru 2.0. Inspirația, ideea sau inovația vin ca o buturugă din care tu trebuie să faci un scaun (sau orice alt obiect de care ai avea nevoie). N-are formă, nu e lăcuită, nici nu știi de unde să o apuci. Ai nevoie de încercări, planificări și chiar și de greșeli. Nu e ușor și nu e un proces rapid.
Totuși, ciorna și mâzgăleala nu primesc recunoașterea pe care o merită. Scaunul cu un picior mai scurt care a fost pus deoparte, modelul mic de scaun care a ajutat ca hartă de construcție pentru cel mare, toate încercările pe care nu se va așeza nimeni sunt cumva date uitării. Ciornele sunt paria.
Toamna asta am spus alte 21 de povești cu Expo Ciorne 2.0. 21 de schițe pe care le-am pus în ramă și le-am dat un moment în lumina reflectoarelor, alături de rezultatele lor finale. Lista proiectelor expuse anul acesta și o scurtă poveste a fiecăruia găsești AICI.
La fel ca și în 2011, Ciorne 2.0 a avut parte de un vernisaj la care au participat peste 250 de oameni (foto AICI), după care am plimbat-o în 5 locații prin tot Bucureștiul. Pe 13 noiembrie am adus-o înapoi acasă și am dat și o petrecere de bun venit. Am strâns vreo 4 “idealiști”, anume Madi Andronic, Alexandru Manda, Traian Brumă și Sorin Trâncă și i-am invitat să despice firul și ciorna în patru. Au vorbit despre cum se nasc ideile, ce se întâmplă cu ele când sunt puse pe foaie și cum arată în formă finită. Am luat “ideea”, “ciorna” și “conceptul” și le-am întors pe toate părțile ca, până la urmă, să ne facem o imagine mai bună a ceea ce înseamnă un proces de creație.
Toți vrem să fim genii care dau idei pe bandă și au întotdeauna o soluție la o problemă, dar uităm că drumul până la rezultat trebuie pavat cu ciorne bune. E, de cele mai multe ori, lung, anevoios și plin de momente neașteptate. Geniul aici stă în răbdare și în felul în care reușim să ducem acele idei la bun sfârșit.
Așa că, îți mulțumim dacă:
– știi să alegi o idee bună din 100
– știi să greșești și să încerci
– ai făcut mai mult decât doar să spui că ai idei bune
– ceri feedback și chiar îl asculți
– ai răbdare să faci și părțile “plictisitoare” din procesul de creație
– nu te îndrăgostești de ideea ta
– și știi că mai ai de învățat.
Nu în ultimul rând, le mulțumim tuturor celor care au făcut din Ciorne 2.0 nu doar o idee ci și un produs finit, în special celor de la AFCN pentru votul de încredere și sprijin.
Îți dorim, în continuare, la cât mai multe schițe cu finalitate!
Te invităm să urmărești un filmuleț despre cum a devenit expoziția Ciorne 2.0 realitate, despre călătoriile ei și despre oamenii pe care i-a adunat.
