Săptămâna a doua de antrenamente Creative Fitness: checked!
Marți am explorat o latură practică a dicteului automat atât de drag suprarealiștilor, văzând cum o poveste se poate naște din trei cuvinte lipsite aparent de legătură. Apoi am căutat inspirația în cărți, lipind între ele citate aleatorii într-o lectură-performance de grup. În final am renunțat pe rând la sentimente, respectiv la logică, încercând să vedem cum și dacă emisferele creierului nostru pot face treabă separat.
Joi seară, pe scaunul invitatului special a luat loc Dan Popescu, manager la H’art Gallery. La noi în ţară putem spune ca he’s got balls in ceea ce privește promovarea artei, pentru că face eforturi să promoveze artiștii contemporani într-un mediu în care, spune el, “există mai multă artă proastă decât artă bună.”
Noi am sesizat diferite cantităţi ale elementului “nebun” în poveștile, ideile și sinceritatea lui, chiar dacă a început cu un fel de demitizare a așteptărilor noastre: “Nebunia este un concept poliţienesc, nu este nicidecum un concept artistic.” Poate identificaţi și voi acest element în cele câteva idei pe care vi le transcriem din notiţele noastre de aseară:
“Artiștii, dacă sunt buni, când văd o limită se întreabă: dacă pun un deget peste, oare ce se întâmplă?”
“Arta socială nu schimbă nimic, însă proiectele personale te învaţă ceva.”
“Aveţi toate adevărurile pe tarabă și toate răspunsurile pe toate gardurile. Le mai citește cineva?” Iar aici ne-a pus la un fel de încercare: să ne imaginăm cum, demult, cărţi care erau păzite în altare se dau astăzi cu ziare și, fiind prea la îndemână, nu le mai accesează nimeni.
“Interesul și căutarea sunt decisive în găsirea talentului.”
“Nu există instinct rău sau bun de la natură. Poţi să-ţi socializezi instinctul bine sau prost. Iar arta e mediul perfect în care poţi face asta.”
“Arta nu este în criză, nu a fost și n-o să fie niciodată. Arta este criză.”
“Românii sunt foarte buni la două lucruri: arhaism și umor.”
Pe lângă artiștii de care s-a ocupat ne-a povestit și despre Proiectul Cocon. Ideea a fost să lipească 358 de statuete mici pe zidurile clădirilor din București și alte locuri publice, pentru a vedea dacă acest obiect de artă funcţionează și afară ca înăuntrul unei galerii. Deși statuetele au atins scopul unor obiecte de artă – de a atrage atenţia și de a provoca oamenii să creeze ipoteze – lipsa “confortului” unei galerii de artă s-a simţit în părerile oamenilor care habar nu aveau de unde au apărut: au fost clasificate ca făcând parte fie dintr-un cult satanic, fie manifest pro/contra avort, sau au fost luate drept “noul design al bulinei roșii de pe clădiri.”
Cam aici terminăm cu poveștile pe săptămâna asta. Dacă nu aţi apucat să vă inscrieţi la antrenamente până acum, nu e prea târziu, mai ales că în ultima săptămână facem recapitulare pentru toată luna, așa ca atunci o sa puteţi recupera cam tot.
Mulţumim prietenilor de la Colour – Beautiful Things și Patrician pentru ajutorul oferit în aceste seri inspiraţionale!
