Doar solidaritatea e sustenabilă
Alexandra Cantor (Director Executiv FFFF)
Am trăit cu iluzia că suntem o lume mare fără granițe, în care orice țară este la un click distanță, deschisă să o vizităm și să o explorăm. Ne-am imaginat că, oriunde în lume, o să fim turiști fericiți în căutare de experiențe noi, care vor cunoaște localnici fericiți să ne primească, o lume în care o să alegem pericolele la care suntem dispuși să ne expunem și o să calculăm orice risc în detaliu. O pandemie și un conflict armat mai târziu am aflat că putem fi extrem de individualiști, că vechile granițe există în continuare, că lupta pentru supraviețuire scoate ce este mai bun și ce este mai rău din fiecare, că lumea mare fără granițe a fost de fapt una a comerțului cu consecințe pe termen lung și că lumea previzibilă pe care o știam nu se va mai întoarce. Iar într-o lume în permanentă schimbare, în care trebuie să ne obișnuim cu neprevăzutul, comunicarea este cea care trebuie să fie extrem de flexibilă, adaptabilă și atentă la cum ne modifică amenințările externe comportamentul, nevoile, valorile.
Trebuie să învățăm că, înainte de a fi globali, e bine să fim locali și că sustenabilitatea nu mai este un cuvânt frumos într-un powerpoint, ci o necesitate. Va fi o cursă lungă, în care fiecare dintre noi va avea rolul său, va putea să ajute, va putea să construiască sisteme noi sustenabile și va trebui să își dozeze efortul conștient, astfel încât să treacă linia de sosire. Începem să funcționăm într-o lume a colaborării pe bune, în care avem nevoie unii de alții, în care este necesar să ajutăm și să fim solidari cu cei de lângă noi și zilele astea reprezintă un exemplu extrem de frumos de mobilizare și colaborare între actori diferiți, care stau la aceeași masă și împreună generează o schimbare – ONG-uri, companii, autorități publice, persoane fizice.
Burnoutul nu este o soluție la anxietate
Silvia Guță (manager In a Relationship)
Menține-te informat(ă), dar limitează-ți consumul de știri și fii ancorat(ă) în propria ta realitate.
Burnout-ul este o stare în care te instalezi după ce ți-ai epuizat resursele emoționale și energetice, când nimic nu mai are sens și nu poți să-ți imaginezi o alternativă pozitivă. Burnout-ul este o formă de pierdere a speranței. Cu toții suntem supuși riscului de burnout în proximitatea războiului, după doi ani dificili de pandemie, restricții și anxietate.
Chiar dacă a fi la curent cu ultimele informații te face să te simți mai puternic(ă) și îți alimentează teoretic capacitatea de a face predicții corecte, capabile să te mențină în siguranță, în realitatea dinamicii emoționale este fix pe dos. Cu cât procesezi mai multe informații din toate părțile, cu atât ai mai multe șanse să te pierzi în analiză și să ratezi esențialul. Lasă interpretările în responsabilitatea experților și profesioniștilor și informează-te din surse de încredere, încercând să păstrezi timpul de expunere la știri și imagini violente cât mai limitat.
În timpul pe care ți-l eliberezi astfel poți să te ocupi de viața ta de zi cu zi: mănâncă, dormi, întâlnește-te și povestește cu prietenii și familia, lucrează, învață, joacă-te, bucură-te. Dacă ai posibilitatea, donează sau implică-te în sprijinul imigranților sau alătură-te unei cauze sociale în care crezi, dar nu uita că nu ajută pe nimeni să te extenuezi. Viața este mai degrabă un maraton decât un sprint, avem nevoie de rezistență pe termen lung. Nu-ți face nedreptatea de a-ți pune pe hold întreaga viață din cauza războiului. E doar o capcană a gândirii care minimizează importanța emoțiilor și care duce la epuizarea resurselor și a disponibilității de a te implica activ. O poți evita.
Susține presa de la fața locului
Zenaida Tătaru (manager Premiile Superscrieri)
Uite care sunt jurnaliștii români care sunt pe teren:
Băieții de la Recorder (Cristian Delcea & Alex Varninschi) și Mircea Barbu se retrăgeau prin subteranele Kievului, în timp ce trusturi mari de presă străină își retrăgeau echipele din capitala tot mai nesigură a Ucrainei.
Mircea Barbu e jurnalist independent, corespondent special de război al ziarului Libertatea și plănuiește să tot relateze din zona de conflict. Pe canalul de Discord @ucrainalive intră frecvent în dialog cu urmăritorii lui, uneori în timp ce se aud rachete.
Fotojurnalistul român Vadim Ghirda (Associated Press) transmite printre cele mai apreciate imagini de pe front, în toată lumea, preluate de publicații precum The New York Times, Al Jazeera sau CNN.
Viorica Tătaru e o jurnalistă moldoveancă (TV8.MD) care „luptă pe frontul informațional”, tot de la fața locului.
Sunt câțiva dintre cei care riscă pentru ca noi să urmărim războiul live. Ei și cei ca ei merită susținuți cu tot arsenalul nostru de cetățeni informați (dă-le acum Follow, Share, Subscribe, Donate etc.)
Cum să depistezi o știre falsă
Mihai Ghiduc (redactor șef Mindcraft Stories)
Să depistezi un fake news poate fi extrem de simplu sau extrem de complicat. Și, cel mai adesea, nu ține de cât de bine e făcut, ci de cât de dispus ești să crezi acea informație falsă. Fake news-urile cele mai reușite sunt cele care ți se par credibile, fie pentru că vrei să le crezi, fie pentru că-ți confirmă niște prejudecăți.
Iată câteva sfaturi care te vor ajuta:
- Verifică sursa. Chiar dacă arată ca o publicație pe care o știi, verifică și URL-ul, s-ar putea să ai o surpriză. Dacă informația vine pe social media, caut-o și pe Google.
- Verifică mereu dacă știrea a mai fost dată de o publicație în care ai încredere. Dacă nu, ai răbdare, nu e mereu falsă, poate fi prea proaspătă – siteurile importante au mai multe resurse și vor verifica.
- Citește mai mult decât titlul. E o informație sau e o declarație dată de cineva? Dacă e o declarație, e de la Lavrov sau de la cineva de încredere?
- Verifică autorul. De multe ori, ce a mai scris cel care semnează un articol spune multe despre calitatea informației. Prea multe texte despre OZN-uri? Treci mai departe.
- Verifică dacă știrea nu e veche sau nu e o glumă de pe Times New Român sau vreau site similar.
- Mai întreabă-te o dată dacă nu cumva e ceva ce vrei să crezi.
- Întreabă pe cineva care știe subiectul mai bine.
Dincolo de asta, nu te grăbi să o postezi pe social media, nu e un concurs cu premii, până nu ai siguranța că e (aproape) de adevăr. Iar dacă te-ai convins că e falsă și vrei să-i avertizezi pe alții, nu repeta falsul la început, începe cu adevărul (urmăritorii tăi s-ar putea să citească în diagonală și să răspândești dezinformarea fără să vrei), nu pune link la dezinformare și nu da share, folosește capturi (chiar și o etichetă de Fake, dacă ai un program de editare de imagini).
Ah, și nu urmări pe social media persoane care produc știri false. Algoritmii vor interpreta asta ca un motiv să răspândească acele lucruri la mai multă lume.
Nu lua nimic personal
Danina Arsene (manager Policlinica de Marketing)
Cel mai probabil că toți oamenii din jurul tău sunt fie speriați, fie copleșiți, indiferent cât de compuși par că sunt. Caută să înțelegi că unii o să comenteze de pe canapea, alții o să alerge seară de seară în gară, să care bagaje pentru refugiați, iar alții își vând proprietățile și stau la coada la pașapoarte. Și cu mulți dintre ei lucrezi în fiecare zi, așa că dacă se supăra vreun colaborator că nu ai apucat să le răspunzi la mail sau nu ai trimis ce trebuia la timp, nu e despre tine.
Pune întrebări deschise, nu presupune dacă nu înțelegi și nu te agita dacă observi că nu mai merge comunicarea cum erai obișnuit. Atenția oamenilor e îndreptată spre conflict, așa că păstrează mesajele scurte și ferește-te de ironii, ca să nu pui gaz pe foc, mai ales când nu ai timp să-l stingi.
Muncește, dar ai grijă de tine și de ai tăi, ajută dar nu cât să dai din energia ta de life-support. Când o să faci tu o pauză, altul o să-ți ia locul. Ai încredere. Mi-am văzut partenerii de lucru și prietenii clacând în pandemie (care nu a dispărut odată cu restricțiile) și am văzut cât e de complicat să te remontezi, așa că ține-te în continuare de sport și terapie.
Vine primăvara, poate pui niște flori în geam. Sau o brazdă de ceapă la amicii ăia care și-au luat casă la țară. Și nu uita că sunt oameni în jurul tău cu care poți conecta. A venit vremea să strângem rândurile.
Gândește pe termen lung
Vlad Tăușance (manager dezvoltare FFFF)
Oricât am vrea, nu ne putem întoarce în confortul lui 2018, iar geopolitica lucrează cu decade, nu cu anotimpuri. Depășește gândul care te împinge cu bagajele făcute la ușă și vezi ce ar putea să urmeze pentru tine. Cum va arăta jobul tău? Cum va arăta organizația ta sau afacerea ta? Ce poți face pentru și împreună cu familia ta și prietenii tăi?
Singura certitudine este că avem de lucru. De reconstruit țări, relații și încredere. De tradus și de documentat. De rescris liste de priorități. De folosit omenia și ingeniozitatea.
Un exemplu care îmi ocupă gândurile: agricultura. În urma conflictului recent care scoate din lanțul exporturilor Ucraina și Rusia, agricultura României a devenit un domeniu economic strategic la nivel internațional, producția noastră de grâu și floarea soarelui fiind o garanție pentru cursul leu-euro. Schimbarea asta de leadership în producția agricolă ar trebui să aibă un impact major în multe domenii: de la învățământul de profil la politicile publice pentru mediul rural. Să creeze nevoi, joburi și oportunități noi. Ceea ce nu are cum să nu-mi capteze atenția și imaginația.
Ție ce-ți ocupă gândurile? Unde vezi schimbările majore care te privesc? În sectorul energetic? În media și informare publică? În servicii publice? În intervenții umanitare? Cum ar arăta domeniul ăsta în zece ani? Cum ar avea nevoie de tine? Ce-ai putea face ca să aibă nevoie de tine?
