text de Andreea Vrabie, o prietenă aprigă a ideilor creativo-practice
În orice domeniu există curente dictate de un aspect al societății contemporane, iar în domeniul inovației și al creativității cel mai circulat cuvânt al prezentului este eșec. WIRED si Harvard Business Review i-au dedicat coperți, iar cea mai folosită expresie din Silicon Valley este „Fail fast, fail often”. Eșecul și succesul par să meargă mână în mână. Orice întreprinzător din Fortune 500 a scos în ultimii doi ani din sertarul cu amintiri o experiență ce respectă modelul trial & error. Deși această memă dorește a avea efectul unui discurs motivațional, nimeni nu ne învață cum să trecem peste teama de eșec ce ne paralizează înainte de a începe un proiect.
Teama este un sentiment primar, acționează asupra creierului reptilian controlat de emoții – numit de Daniel Kahneman, singurul psiholog laureat al premiului Nobel pentru economie, Sistemul 1 de gândire. Creierul nostru a învăţat să aibă un răspuns de tipul luptă-sau-fugi: ataci bivolul, sau fugi şi rămâi în viaţă (şi flămând). În plus, din ce în ce mai mulți behavioral economists și neuroscientists au ajuns la concluzia lui Kahneman: omul nu este o ființă rațională, ci este controlat de emoții ce acționează de multe ori în subconștient. Așadar, cum trecem peste un sentiment puternic precum teama, pentru a eșua cu succes?
Pentru început, ar trebui să înțelegem ce se află în spatele fricii. Nu obișnuiesc să memorez replici din filme. De fapt, uit foarte ușor filmele. Însă, Revolutionary Road mi-a rămas în minte pentru că explică perfect teama de a acționa. În realitate, celor mai mulți dintre noi nu ne este teamă de eșec în sine, ci de pierderea iluziei a ce am fi putut face dacă X factori externi nu ne-ar fi stat împotrivă. De fapt, ne este teamă de ziua în care nu vom mai avea la ce sa visăm cu ochii deschiși. În momentul în care Frank renunță să-și încerce norocul ca scriitor și acceptă promovarea într-o funcție lipsită de aspirații, April, soția sa, lămurește pentru noi toți cauza fricii:
„It takes backbone to lead the life you want, Frank. […] It’s unrealistic for a man with a fine mind to go on working year after year at a job he can’t stand. Coming home to a place he can’t stand, to a wife who’s equally unable to stand the same things. And you know what the worst part of it is? Our whole existence here is based on this great premise that we’re special. They’re superior to the whole thing. But we’re not. We’re just like everyone else! We bought into the same, ridiculous delusion.”
Teama, cât timp nu este justificată de iluzia propriei valori, nu este o emoție negativă. Steven Pressfield spunea în The War of Art: „Are you paralyzed with fear? That’s a good sign. Fear is good. Like self-doubt, fear is an indicator. Fear tells us what we have to do. Remember our rule of thumb: The more scared we are of a work or calling, the more sure we can be that we have to do it. […] the more fear we feel about a specific enterprise, the more certain we can be that that enterprise is important to us and to the growth of our soul.”
Experiența m-a învățat că oamenii reacționează favorabil când intențiile noastre sunt sincere. Cu ideea „dacă nu răspund la ce transmit deschis, oricum nu ne-am fi înțeles” în minte, am abordat direct de la editori executivi, până la CEOs de multinaționale, de la persoane al căror talk l-am urmărit pe TED, până la prietenii din Fundația Friends For Friends. Nu sunt lipsită de frică, am stat zeci de minute cu telefonul în mână sau cu un email nou în față, până să am curajul să apăs pe send. Şi reacțiile au fost preponderent pozitive.
Într-un interviu pentru PBS, Steve Jobs remarca:
„Most people don’t get those experiences because they never ask. I’ve never found anybody that didn’t want to help me if I asked for help. […]Most people never pick up the phone, most people never ask. And that’s what separates, sometimes, the people that do things from the people that just dream about them.”
În concluzie, teama poate fi învinsă prin depășirea orgoliilor si prin disciplina creaţiei de dragul creaţiei. În plus, sentimentul obținut odată depășită frica este și el primar, comparativ cu cel simțit după doborârea unui bivol (pot doar să ghicesc).
