Sau ce au in comun zborurile private in spatiu cu bucatarii cotati cu trei stele Michelin
Text de Andreea Vrabie, o prietena apriga a ideilor creativo-practice
Bill Joy, un renumit om de stiinta american, a afirmat ca ‘Indiferent cine esti, majoritatea celor mai destepti oameni lucreaza pentru altcineva’, iar aceasta este ideea centrala din spatele conceptului de open innovation. Definita de Prof. Dr. Henry Chesbrough in 2003, open innovation presupune ca intr-un prezent al cunoasterii distribuite la scara larga, companiile n-ar trebui sa se bazeze in intregime pe activitati proprii de cercetare si inovare, acestea ar trebui sa foloseasca idei externe, precum si idei interne. Rationamentul e ca oamenii din afara vor vedea intotdeuna problema intr-un mod diferit.
Si nimeni nu stie acest lucru mai bine decat Google. Renumit pentru mantra ‘schimba lumea’ (in acelasi timp cu ‘sa nu faci rau’), Google a fost unul dintre primii sustinatori ai Fundatiei X Prize. Un ‘X Prize’ este un premiu ce depaseste 10 milioane de dolari si este acordat primei echipe ce atinge un obiectiv specific, de care intreaga umanitate ar putea beneficia. Oricine poate sa aleaga, spre exemplu, intre Google Lunar X Prize, si sa trimita un robot pe luna pentru 20 de milioane de dolari, ori Qualcomm’s Tricoder X Prize, si sa creeze un dispozitiv mobil care poate ”diagnostica pacientii mai bine, sau la fel de bine ca un grup de medici primari” pentru 10 milioane de dolari. Oricat de utopic suna, Fundatia X Prize a premiat pana in prezent cativa inovatori. Cel mai renumit premiu acordat a fost Ansari X Prize in valoare de 10 milioane de dolari, si care a pornit in 2004 revolutia in domeniul zborului privat in spatiu. Astazi, Richard Branson si altii ca el contribuie in mod activ la dezvoltarea acestei industrii.
Insa platforma open innovation care a castigat cea mai mare notorietate, este Innocentive. Innocentive a facut legatura intre ”seekers” – corporatii, organizatii guvernamentale si nonguvernamentale, precum NASA, P&G, ori The Economist – si ”solvers” – orice individ creativ si pasionat de un domeniu. De asemenea, bazandu-se pe recompense financiare uriase, Innocentive a condus procesul de inovare spre un nivel superior, permitand unei companii anonime sa achizitioneze cea mai potrivita solutie de la un ”solver” anonim, in schimbul unui pret convenit. Cea mai mare realizare este ca solutiile vin din cele mai neasteptate surse si sunt, de obicei, departe de ce credea titularul problemei ca fiind posibil. Pana la urma, este putin probabil ca tot un bio-chimist sa gaseasca solutia la o problema ce le-a dat batai de cap uriase altor bio-chimisti.
Cu toate acestea, nu toate metodele open innovation folosesc banii pe post de stimulent. Polymath este o abordare in stil wiki a problemelor dificile de matematica. Proiectul, nascut in ianuarie 2009, cand Timothy Gowers, un matematician de la Universitatea din Cambridge, l-a propus intr-o postare pe blog, demonstreaza ca o colaborare la scara larga intre amatori si profesionisti poate duce la rezultate mai bune (uneori chiar mai rapide). Deloc surprinzator, unele dintre cele mai valorose contributii la procesul de rezolvare a problemei, au venit de la oameni care considerau matematica un simplu hobby.
Uneori, temerile in privinta proprietatii intelectuale, pur si simplu nu pot fi justificate. Prin expunerea deschisa a ideilor si problemelor, poti implica oameni cu talente si aptitudini diferite de ale tale. Inovatiile ce au potentialul sa schimbe lumea cer sa iesi si sa intrebi ‘tu cum ai proceda?’. La fel cum bucatarii celebri scriu carti de bucate ce incurajeaza cititorii sa improvizeze si sa le imbunatateasca retetele, la fel si ideile cer sa fie condimentate din cand in cand.
Va recomand sa vizionati acest interviu cu Dwayne Spradlin (Presedinte si CEO, Innocentive) pentru BigThink
