Sorin Trâncă & Superscrieri | 7 întrebări

Dacă ați prins numărul de săptămâna asta din Șapte Seri, poate ați văzut interviul cu Sorin (Președintele FFFF), despre Superscrieri, în general și despre extensia competiției, Bursele Superscrieri/Avon. Mulțumim ffffrumos prietenilor de la Șapte Seri, susținători ai burselor, iar pe voi vă invităm să citiți interviul integral – știți că revista e micuță, iar noi avem multe de zis despre cum și de ce ne dorim să creștem aceste proiecte.  🙂

1. Ce înseamnă Superscrieri?

E un program din ce în ce mai complex, adunat sub acest nume, Superscrieri. Încercăm prin acest program, care a debutat ca o competiție anuală (anul ăsta la a 4-a ediție), să încurajăm – și chiar să creștem – numărul celor ce scriu pertinent, cu mijloacele unei scriituri originale.

Eu cred că acest tip de scriitură, numită și “creative writing”, “narrative journalism” sau, pur și simplu, “storytelling”, aduce în peisajul relatării realității către publicul larg nu doar o emoție, datorită mijloacelor literare pe care le folosește, ci și, mai ales, o etică mai înaltă a scrisului.

Și aici apare miza inițială a Superscrierilor. Pentru că acest firav (încă) Pulitzer românesc are misiunea declarată de a încuraja și crește autori care, prin forța scriiturii lor, aduc în fața publicului relatări mai robuste, mai documentate, mai puțin frivole, care în final să poată genera schimbarea unei societăți tot mai ușor de antagonizat și de manipulat.

2. Cui se adresează? 

Atât premiile Superscrieri, cât și Bursele Superscrieri (nu mai puțin ceea ce numim “Superscrierea Cititorilor“, un concurs de primăvară în care încercăm să capacitam și cititorii, nu doar autorii) se adresează absolut oricui scrie non-ficțiune creativă. Iar când spun oricui, chiar asta spun: jurnaliști, freelanceri, autori temporari (într-un an a câștigat un domn fost director care își luase un soi de an sabatic, în care a scris ceva minunat), bloggeri, fotografi, artiști multimedia, oameni de televiziune… oricui, pur și simplu.

E important de știut că niciuna dintre manifestările Superscrieri nu limitează participarea cuiva, ele sunt deschise oricui scrie așa ceva și publică, respectiv expune publicului lucrarea sa. Sigur, există o anumită confiscare a Superscrierilor de către jurnaliștii dedicați zeului “narrative”, însă asta nu din cauză vreunei limitări a accesului, ci din cauză că ei sunt, probabil, mult mai profesionalizați în materie de scris. Repet, pot avea un blog personal.

Dacă scrii bine, te așteptăm la Superscrieri.

3. Care e partea cea mai dificilă la un astfel de proiect? 

Aș putea să mă plâng un pic, aici, să spun că muncim foarte mult la organizare… poate să mă victimizez ușor, spunând că există voci care contestă procesul și rezultatele vreunei jurizari. N-o s-o fac, nu e genul meu, o să vă dau doar două cifre. Eu estimez că în 3 ani și jumătate de Superscrieri am dat, eu și colegii mei de la Fundația Friends For Friends (www.ffff.ro), în jur de 4.000 de telefoane și peste 10.000 de mailuri, legate de Superscrieri. Nu e ușor. Dar când vezi așa ceva care injectează în societate un virus sănătos, responsabil, structurat, fără să apeleze la mecanisme lacrimogene și fără să cerșească mila cuiva, te bucuri foarte tare.

Pe mine mă încântă că am reușit să convingem, încet-încet, atât de mulți oameni să ni se alăture, deși nu salvăm nici urși panda, nici alte chestii. Atenție, nu spun că aceste cauze nu sunt onorabile, ca punct de plecare, sau legitime. Spun doar că uneori oamenii aleg să ajute lucruri care le aduc recunoaștere imediată, uitând că libertatea de exprimare și simțul civic sunt lucruri la fel de importante pentru societate ca și ajutorul dat unor categorii defavorizate.

4. Deja dați premii. De ce mai dați și burse? 

Pentru că putem 🙂 Și e bine că putem. Cu sinceritate vă spun, noi cheltuim anual peste 20.000 de euro din banii noștri doar pentru Superscrieri, iar dacă nu am fi reușit să atragem parteneri care să contribuie și ei puțin, nu am fi reușit să oferim și burse. Însă AVON România, anul ăsta, a înțeles ce facem noi aici și a contribuit decisiv la programul de burse. Îmi doream de mult asta, să putem sprijini și generarea de conținut, nu doar să premiem excelența în creative writing. Anul ăsta am reușit, sperăm că și la anul să reușim… în fine, noi muncim cu drag și spor și lăsăm des pe pernă lacrimi de nereușită. Însă cel puțin până în 2020 vom continua să ținem cu dinții de această idee pe care o are Fundația, de a face din România o țară mai bună, mai creativă. Sper că împreună cu colegele mele cele mai dedicate, Zen și Beatrice, să reușim asta.

5. Ce înseamnă autori-erou, cei pe care îi susțineți?

Înseamnă oameni care fac 150 de interviuri ca să scrie o poveste, înseamnă oameni care lucrează 4-5-8 luni la un reportaj, înseamnă oameni care își neglijează familiile pentru a scrie ceva memorabil și bine documentat. Înseamnă niște oameni pe care îi iubesc foarte mult și cărora le mulțumesc pentru că fac ceea ce fac. Înseamnă redacții mici sau mai mari de oameni care mănâncă puțin și fac foarte mult.

Tentația de a da nume aici e foarte mare, însă nu vreau să uit pe nimeni, așa încât vă invit să vedeți cine e an de an premiat, colaborator sau în juriul Superscrieri. Sunt oameni pe care îi consider cu totul și cu totul minunați, în fața cărora mă înclin, oameni rari și care merită aceleași aplauze pe care le dăm chirurgilor ce salvează vieți, fiindcă asta fac și ei, zi de zi: salvează conștiințe.

6. În afară de “cuvintele bine scrise”, ați adunat și cifre? 

În afară de cuvinte, Superscrieri înseamnă foarte multe și îmbucurătoare rezultate, așa e. În 3 ediții ale Premiilor Superscrieri avem aproape 1.000 de lucrări înscrise, peste 50 de câștigători și premii de peste 15.000 de euro, în majoritatea lor din buzunarul Fundației Friends For Friends. Mult? Puțin? Eu sper să fie doar un început. Cert e că de la an la an competiția și cifrele cresc.

7. Cu ce gând vrei să rămână un cititor acum, înainte să dea pagina? 

Cred că aș vrea să rămână cu ideea că autorii de creative writing sunt foarte aproape de povestasul lui Llosa, niște oameni cu misiune, prin urmare niște oameni măcar la fel de importanți pentru societate ca și fotbaliștii (care, după părerea mea de om pasionat de sport, sunt foarte importanți).

—————————————-