Se pare că tinerii sunt foarte receptivi la feromonii advertisingului. Atât de receptivi, încât aproape că a devenit clișeu răspunsul la întrebarea “în ce departament ai vrea să lucrezi?” Mai e nevoie de răspuns, sau și tu cunoști suficienți aspiranți la postul de copywriter – în speță?

 Dar, pentru a ajunge acolo, ideal ar fi să te împiedici de un număr considerabil de cărți, ca să îți găsești avântul necesar. Aici face și Biblioteca FFFF o minimă intervenție și scoate de pe rafturi cărțulia asta, care parcă te îmbie din titlu să pui mână pe ea.

Cică e foarte bună pentru începători – de aici se poate deduce că e bună și pentru profesioniști, să își amintească “de când erau mici”. 🙂

 Autorul cărții, Luke Sullivan – director de creație – oferă un soi de manual de advertising, sub forma unei incursiuni în departamentul de creație. Dacă te pricepi să lucrezi după reguli e foarte bine, pentru că o să găsești aici multe, iar dacă nu, și mai bine, pentru că o să înveți cum e nevoie să “spargi tiparele” în anumite situații.

 Cartea asta e făcută din detalii care să te ajute să îți creezi tu o schemă interioară, pe care să poți aplica ce înveți și ce te inspiră în continuare: pornind de la detalii despre cum să faci un print, un spot tv, etc. și până la detaliile lucrului în echipă, sau detaliile din spatele unor mari și mici campanii.

 Ți se explică lucruri la care poate te-ai gândit, dar nu le-ai pus în aplicare: “Nu te teme să pui întrebări stupide.” sau “Permite-ți să vii cu idei groaznice.”

 Și imaginează-ți că toate astea sunt prezentate cu genul ăla de umor la care nu te mulțumești doar cu un zâmbet în colțul gurii, ci tre să îți aerisești dinții din plin.

 Așa că, hei, tu, trebuie să încerci cartea asta!

Implică-te!

  • Ar trebui sa fiti hotarat. Sa te impiedici de ele sau sa pui mana pe ele ? Sunt sigura ca multi tineri se impiedica de multe carti prin casa sau altii pun mana pe ele si nu ajung copywriter. 🙂

    • Buna! 
      Daca luam sensul cuvintelor ad literram, convingerea pe care ai formulat-o e atat de reala, incat niciun desen animat nu ar putea sa ii distorsioneze intelesul. 🙂 Insa, in ceea ce priveste textul despre Hey, Whipple…”, nu cred ca s-a imaginat cineva julindu-si genunchii printre mormane de carti. Era un joc de cuvinte intre “a te impiedica” si “avant”, cu sensul de carti care te provoaca si iti dau de gandit.Anyway, thanks for the comment si sper ca am inteles ce ai vrut sa zici si tu ai inteles ce am vrut eu sa zic. :)Mersi!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Writing
is healing

Oscar
Caragiale
Au mai rămas
zile până la
Zilele & Gala Superscrieri 2019