donează

de Silvia Guță, psihoterapeut și trainer ateliere In a Relationship

 

În timp ce vin spre birou cu 85-ul, privirea mi se oprește pe un grup de adolescente încărcate cu genți de echipament sportiv, așezate pe șase scaune din spatele autobuzului. Ușile se deschid în stație la Armenească și în troleu intră pășind cu greu un bătrân elegant, sprijinit în baston. Primul meu gând e să îl ajut, fără să îmi ceară asta, dar îmi dau seama că ar fi un act de superioritate și o reconfirmare a mentalității românești care transformă bătrânii automat în victime. Domnul se sprijină demn în baston, mă gândesc că e minunat și îl privesc în timp ce face câțiva pași către primul scaun liber, chiar în spatele adolescentelor. Din stânga mea, o voce de femeie îmi atrage atenția cu o observație tăioasă: „Da’ nu l-ați văzut că abia se târăște! Dați-vă la o parte, nesimțitelor! Nu mai are respect tineretu’ ăsta!” spune ea, neclintită pe scaunul ei. Una dintre fete îi răspunde respectuos că locurile rezervate bătrânilor sunt puțin mai în față. Un alt domn  în vârstă, așezat la fereastră, intră în discuție și trântește un: „Da’ obosite mai sunteți voi să stați jos!”. Altă fată răspunde: „Da, suntem obosite, venim din cantonament!”. Domnul continuă aprig cu: „Da, da, ați stat în poartă sau ați stat la bară toată noaptea?”.

De aici încolo nu mai știu foarte bine să povestesc, că m-am aprins și i-am explicat domnului că este inacceptabil felul în care a vorbit cu adolescentele și că ce a făcut el se numește abuz verbal. Veneam la birou să scriu un glosar de termeni din sfera abuzului, ca să le fie mai ușor adolescenților să înțeleagă, dar într-o fracțiune de secundă m-a lovit realitatea. Nu doar lor le lipsește înțelegerea asupra acestor noțiuni. Dar poate doar ei sunt încă dispuși să le înțeleagă.

Hai să vedem. Abuzul e o problematică discutată mult în societățile civilizate, iar majoritatea specialiștilor sunt de părere că putem pleca de la două categorii mari de abuz: ABUZ FIZIC și ABUZ EMOȚIONAL, pe care le putem desface și combina în multe alte forme. De exemplu, abuzul sexual – care  e o formă de abuz atât dpv fizic, cât și emoțional. Nu contează așa de mult ordinea și clasificarea lor. Ceea ce e important este că toate presupun nedreptate și că nedreptatea nu e ok nici atunci când e în favoarea ta.

Mă voi limita aici la câțiva termeni bine de știut pentru recunoașterea și evitarea formelor de abuz ce pot apărea în relațiile dintre adolescenți, fără pretenția că ăștia sunt toți sau că abuzul nu poate apărea și în alt fel de contexte.

Respect – E tare greu să definești respectul în România zilelor noastre, mai ales după jumătate de secol de propagandă în care „respect” a fost cuvântul folosit pentru a da un nume mai acceptabil capacității de a te lăsa constrâns sau de a fi disciplinat. Ei bine, respectul adevărat nu are nimic de-a face cu frica. Respectul este ceea ce simți față de o persoană pe care o admiri pentru comportamentul sau ideile pe care le are, dacă nu chiar pentru simplul fapt că este o ființă vie. Respectul este piatra de hotar a libertății, și la fel ca libertatea, respectul a generat anumite reguli care să îi ajute pe oameni să îl aplice, chiar și atunci când există diferențe de opinie sau de valori. A confunda respectul cu obediența e simplu, dar hai să nu perpetuăm confuzia și să dăm respectului locul cuvenit în relațiile noastre!

Șantajul emoțional este o formă cât se poate de vehiculată de abuz. Presupune manipulare, de multe ori minciună, înșelătorie sau dezinformare, iar de cele mai multe ori se bazează pe empatia și compasiunea celorlalți. Șantajistul îi provoacă celuilalt sentimente de vinovăție, teamă sau responsabilitate/obligație, deseori în numele dragostei. Practic, vorbim despre un lup în blană de oaie, un agresor care pozează în victimă și o face atât de bine încât te face să vrei să îl ajuți, chiar dacă asta înseamnă să renunți la propriile valori, nevoi sau aspirații. Dacă auzi „Cum ai putut să îmi faci asta?”, „De ce vrei să mă faci să sufăr?” sau „Credeam că ești altfel, dar m-am înșelat…” ar fi bine să te gândești de două ori înainte să reacționezi.

Bullying-ul poate părea o glumă pentru cei mai șmecheri, dar este o formă de abuz emoțional (intimidare, jigniri, umiliri, batjocoriri, etc.), care poate implica și abuz fizic (lovituri, tăieturi, tortură) și care are un puternic impact asupra stimei de sine a victimei, fie că umilirea se petrece în public, fie că se petrece în spatele ușilor închise. E practic un joc de putere, în care una sau mai multe persoane – agresorul sau agresorii –  determină o altă persoană sau un alt grup de persoane – victima sau victimele – să se simtă inadecvate, inferioare și neputincioase, de multe ori chiar „de râsul lumii”.  Această formă de abuz are implicații psihologice și sociale foarte puternice și poate determina probleme de adaptare în mediul social, educațional sau profesional pentru victime, pornind de la pierderea încrederii în sine și până la depresise și gânduri suicidare în cazurile extreme, în care nu se intervine pentru stoparea abuzurilor. Odată cu tehnologia, bullying-ul s-a mutat și în spațiul virtual, prin forma sa de Cyber-bullying, care implică aceleași forme de abuz, mai puțin agresiunile fizice.

Abuzul financiar  poate nu sună ca ceva ce ți se poate întâmpla, dar dacă spui despre cineva că „e pe interes” sau că „te face de bani” fix la asta te referi. Abuzul financiar presupune orice situație în care cineva profită de situația financiară sau (cel puțin) de banii de buzunar ai altcuiva. Prin manipulare sau hărțuirea / bullying-ul, dar nu numai. Imaginația Interesul este limita.

Constrângerea este un fel de „cu forța” sau „obligare”, dar nu se referă doar la lucruri legate de comportament, când e evident că nu e ok să impui altcuiva să facă ce vrei tu. Constrângerea înseamnă să ai o pârghie prin care poți „convinge” pe cineva să facă altceva decât ceea ce vrea el sau ea, să „strângi cu ușa” într-un fel mai concret sau mai abstract, astfel încât tu să obții ceva ce îți dorești. Constrângerea poate să includă manipulare, șantaj, șantaj emoțional, persuasiune, amenințare, presiune, dezinformare, etc. și întotdeauna victimei i se „oferă” o singură alternativă, care e mult mai greu de acceptat decât ce vrea agresorul să obțină.

Violarea intimității este încălcarea dreptului fundamental la intimitate (adică la chestii personale, care să nu fie cunoscute de alții decât cu acordul tău), ceea ce poate lua multe forme la care nu te aștepți în relațiile dintre oameni, mai ales în cuplu: controlarea e-mailurilor sau a telefonului cuiva, citirea jurnalului, divulgarea secretelor (adică să spui mai departe ceva ce cineva ți-a spus doar ție), controlarea rucsacului / genții sau a camerei / casei cuiva.

Revenge porn este un caz extrem de violare a intimității și presupune publicarea sau distribuirea unor imagini cu conținut sexual mai mult sau mai puțin explicit, fără acordul persoanei din imagini. Această formă de abuz are deja un nume al său pentru că a devenit un fenomen social și afectează, cu precădere, adolescentele. Revenge porn se bazează atât pe niște prejudecăți ale societății (tabu-urile legate de sex, inegalitatea între sexe), cât și pe lipsa de educație și modelele sociale negative de soluționare a conflictelor, lipsa de sancțiuni pentru persecutori (în cazul acesta, cei care distribuie imaginile cu pricina) și, în special, tendința societății noastre de a învinovăți victima (atitudinile de genul „Ea i-a trimis pozele. La ce se aștepta?”).

Consimțământul este un alt cuvânt cheie în înțelegerea și preîntâmpinarea abuzurilor. Orice fel de acțiune care nu are consimțământul informat al ambelor părți (adică în cunoștință de cauză, cu tot cu posibile urmări negative) este un abuz. Citirea sms-urilor cuiva fără acordul persoanei se numește încălcare a intimității, actul sexual fără consimțământ se numește viol, iar avansurile sexuale care continuă, chiar dacă sunt refuzate explicit, se numesc hărțuire sexuală. Uneori însă, lucrurile nu sunt chiar atât de clare, iar sub pretextul surprizei sau al dorinței de a-l proteja pe celălalt, oamenii fac tot felul de lucruri fără acordul persoanei iubite, ajungând să producă și suferință, și vinovăție. Consimțământul sau acordul este ceea ce garantează echitatea oricărei relații dintre oameni, în special relațiile de cuplu, iar acolo unde el nu mai există, începe abuzul.

 

 

 

 

Implică-te!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Writing
is healing

Oscar
Caragiale
Au mai rămas
zile până la
#GalaSuperscrieri2017