articol de Carina Cozminschi, ucenică FFFF
„Mie asta îmi place cel mai mult la Zilele Superscrieri – că dai nas în nas cu lumea din comunitatea asta. Te mai întâlnești cu unul, îți mai spune altul ce voia să îți spună de jumătate de an…”
…am auzit-o zicând pe Luiza Vasiliu din întâmplare. Zilele Superscrieri 2.0 a fost întâlnirea acelora pe care a început să îi strângă bula în care trăiesc și caută modalități să o transforme. Le-au venit în ajutor peste 20 de redacții din generația nouă de jurnaliști care i-au provocat prin dezbateri, ateliere sau întâlniri să ia contact cu înfricoșătorul Nou, de care se tem toate bulele.
Am făcut o listă cu 7 lucruri pe care le-am învățat după un weekend plin ochi și pe care le luăm cu noi în bula de-acum extinsă:
1. „Bulele astea nu există, există doar în capul nostru.”
Trăitul în bulă este o formă de auto-apărare împotriva lumilor pe care nu le cunoaștem și a poveștilor care vin de acolo și riscă să invalideze ceea ce credeam că e general valabil despre lume. Cu cât ne expunem mai mult la părți ale societății care ne fac inconfortabili, ne contrariază și ne sfidează setul de valori, devenim mai puțin radicali și mai înțelegători. Jurnalismul bine-făcut surprinde aceste lumi marginale și ni le aduce în fața ochilor, ca să uităm pentru un timp de propria bulă.
„Cred că jurnaliștii încearcă să conecteze lumile între ele. Jurnalismul în sine e o platformă pentru diverse grupuri sociale, pentru oameni care gândesc diferit și, în momentul în care reporterul este bun, reușește să unească aceste lumi și să prezinte intersecția dintre ele. Bulele astea nu există, există doar în capul nostru.” – Paul Radu, RISE Project
„Cred că jurnalismul făcut bine are ca efect de la sine extinderea bulei pentru că te expune unor povești ale unor oameni pe care de cele mai multe ori nu îi cunoști, cu care nu interacționezi și despre care nu știi nimic. Așa că simplul fapt că citești despre lucrurile astea ar trebui să funcționeze asupra ta ca un plus de deschidere față de oameni și de lumea din jur prin ceea ce noi numim empatie. Ca jurnalist, trebuie să tragi din om ceva care să îl facă să-i pese de poveștile pe care le citește și în felul acesta să își lărgească cunoașterea lumii din jur.” – Luiza Vasiliu, Casa Jurnalistului & Scena9
„Jurnalismul bun extinde întotdeauna bula – începi să afli despre alți oameni și alte culturi cu care altfel nu te-ai fi intersectat, ajungi să vezi lumea prin ochii unei alte persoane. Jurnalismul excelent te face să vezi relevanța unei probleme, modul în care te afectează și în care poți să te implici pentru a deveni parte din schimbarea în bine a lumii în care trăiești.” – Casey Kelso, Transparency International
2. Relația jurnaliștilor cu cititorii lor devine bidirecțională.
După ce a fost plimbată și amețită prin spitale, relația dintre cei jurnaliști și cititori începe să dea semne de însănătoșire. Spunem asta după ce am văzut redacția Recorder care s-a auto-propus pentru o sesiune de luare la bani mărunți de către proprii donatori. Au răspuns deschis și cu transparență la toate întrebările primite – despre finanțare sau despre situația ipotetică în care un om politic s-ar oferi să le plătească multe zerouri (n-ar accepta, nu vă neliniștiți). Spunem asta cu mai mult curaj după ce am văzut, în al doilea an consecutiv al Cercului de Donatori Superscrieri, că există oameni care înțeleg că investiția în proiecte jurnalistice de calitate merită: s-au strâns mai mult de 15.000 euro în mai puțin de 2 ore, pentru 5 proiecte. Câștigurile se văd într-o societate care își cunoaște plusurile și minusurile și poate – de acolo – crește sănătos.
Cititorii încep să aibă un rol în toate procesele jurnalistice – de la stabilirea subiectelor la finanțare – și sunt îndemnați de jurnaliști precum cei de la Teleleu să se implice și mai departe, în comunitățile despre care citesc.
La baza acestei schimbări stă un plus de încredere venit din ambele părți: redacții care apelează tot mai mult și mai divers la susținere din partea cititorilor și oameni care răspund acestei propuneri. Noul abonament pe viață oferit de cei de la Decât o Revistă e exemplul perfect al modului în care cititorii pot garanta pentru existența unui produs jurnalistic, redacția, în schimb, asumându-și să-i păstreze ca cititori forever.
3. Să fim un pic mai optimiști.
Ca cititori, am devenit o rotiță mai importantă a procesului jurnalistic și avem șansa chiar să devenim parte din schimbările în bine pe care jurnaliștii le demarează. Dar care ar fi modalitățile reale în care ne putem implica?
- Să ne asigurăm că opiniile noastre se bazează pe fapte reale și că nu susținem dezinformarea prin distribuirea de știri false. Putem să ne folosim de modelul lui Mehmet Atakan Foça, fondator Teyit ca să învățăm cum să facem singuri fact-checking și să dormim liniștiți, știind că nu suntem o verigă în plus a lanțului de confuzie.
- Să fim cei care trag semnalul de alarmă către jurnaliști asupra unor nereguli descoperite la nivel local. Ne putem ajuta de bazele de date globale pe care Paul Radu, fondatorul RISE Project și membru fondator al rețelei internaționale OCCRP – Organized Crime and Corruption Reporting Project le-a făcut să fie doar la un click distanță și în care putem scormoni după fapte de corupție singuri sau putem da un pont unor cercetători specializați să urmărească traseul banilor publici.
- Să susținem cauze în care credem și, în felul acesta să îi ajutăm pe oamenii care fac advocacy, pentru că presiunea pe care ei o pun pe guverne este amplificată exponențial când e susținută și de opinia publică. Casey Kelso, director de advocacy la Transparency International, ne-a asigurat că organizațiile pot ajunge mai ușor la autorități când oamenii se implică activ.
- „ Journalism is a crime in Turkey. If you accept this, it is easier.”, a spus Atakan la masterclass, doar câteva săptămâni înaine ca președintele turc să ceară extrădarea jurnalistului exilat în România. Putem să fim un pic mai optimiști la gândul că presa de la noi nu este supusă (încă) unor astfel de abuzuri, și să luptăm ca așa ceva să nu se întâmple.
4. Să avem încredere în generația care vine din urmă.
„Am avut în redacția noastră o discuție despre ideea de a-i trimite/ a nu-i trimite pe liceeni pe teren, ca parte din atelierul nostru de jurnalism narativ. Ne-am gândit că sunt prea mici ca să-i „aruncăm” în lume și ar trebui să-i punem doar la scris, la masă, dar pe de altă parte și noi am învățat direct pe teren cele mai importante lucruri.
Dar eu nu cred că am avut nici în facultate atâta curaj cât au avut ei pe teren. Au fost la Gara de Nord și au stat de vorbă cu oameni fără acoperiș, după mai multe refuzuri. O elevă a abordat o fată la McDonalds și a stat cu ea la povești două ore, a luat notițe, a înregistrat și a și încropit un text despre ea, cu citate. Au creat un chestionar despre chiulit și au luat oameni la întrebări într-un parc, au colindat cinemateci și galerii de artă ca să afle câtă cultură mai consumăm și în ce spații mergem. Și-au pus întrebări complicate despre comportamentul unor profesori din liceele lor – unii mai buni, alții mai puțin buni. Au ieșit în lume fără un mare plan, au pus întrebări, au ascultat. Ce-ți poți dori mai mult? Nici nu trebuie să devină neapărat jurnaliști (deși le-am spus că ușile noastre sunt deschise), dar dacă vor trata lumea cu aceeași sinceritate ca la atelier, e pe jumătate cucerită.” – Anca Iosif, Școala9
Reporterii de la Școala9 și Scena9 și fotografii Documentaria au deschis meseria de jurnalist către tineri printr-o serie de ateliere și le-au pus curiozitatea la treabă. Ca răspuns au primit entuziasm și sinceritate, atitudini care sperăm că o să ne descrie mai mult societatea în viitor.
5. Dreptul la informații de interes public nu este doar teoretic.
Articolul 31 din Constituție asigură dreptul la informații publice oricărui cetățean, iar Emilia Șercan și Mona Dîrțu ne-au explicat cum ne putem exercita acest drept. Dacă vrem să obținem o informație, putem începe prin a căuta pe site-ul instituției o pagină din zona „Accesul la informații publice”, unde ar trebui să fie publicată lista de documente la care avem acces în cadrul instituției și pe baza cărora putem face o solicitare. Deși legea obligă instituțiile publice să dispună pe site-urile lor acest tip de informație, sunt multe instituții, mai ales la nivel local, care nu respectă această lege și îngreunează accesul la informație. Mona spune că visul ei este ca fiecăre cetățean al României să depună, măcar o dată, o solicitare pentru informații, pentru că doar așa vom obișnui instituțiile să publice informația la care noi avem drept.
„Ideea este de a face aceste instituții să înțeleagă că noi vorbim despre un drept constituțional – informația nu este un privilegiu, este un drept. Noi ca cetățeni avem voie și avem nevoie să avem acces la aceste informații și nu trebuie să justificăm solicitarea pe care o facem. Instituțiile ar trebui să înțeleagă că nu ne fac nouă o favoare furnizându-ne informația.” – Emilia Șercan, PressOne
6. Începe mereu cu DE CE?
„Ne asumăm că adevărul este o corespondență între fapte reale și ceea ce spunem despre ele. Altfel, am putea să îi spunem portocală. E important să revenim din când în când asupra acestei idei: <<De ce?>> este primul pas pe care îl facem ca să aflăm care este adevărul. E o întrebare fundamentală.” – Codruța Simina, PressOne.
În contextul în care Dictionary.com a ales cuvântul anului 2018 ca fiind „misinformation”, ni s-a reamintit că drumul spre adevăr începe cu o întrebare fundamentală și că e sănătos să privim informația care ajunge la noi cu un dram de scepticism – oare nu apelează mai mult la emoțiile noastre decât la rațiune?
7. Avem nevoie de breakthrough-uri.
„Cred că într-o măsură destul de mare nu ne extindem bula. În general, materialele de presă sunt shareuite în interiorul unei bule, fie ea a Casei Jurnalistului, PressOne sau The New York Times. Cititorii dau share materialelor care sunt conform ideologiei lor. Când se întâmplă extinderea bulei are loc un adevărat breakthrough – este un lucru nenatural și apare când un material este suficient de puternic și important încât să spargă bulele astea. În momentul ăla ți se poate schimba mentalitatea, părerile sau te poți schimba tu, ca persoană.” – Matei Bărbulescu, Casa Jurnalistului & PressOne
Sunt articole precum cel despre doctorul Burnei, Colectiv sau un potential cutremur în București, care poartă cu ele vocea asurzitoare a unei probleme ce nu poate fi contestată și care sunt exemple de breakthrough-uri – povești care au avut ecou mult în afara bulei în care au luat ființă, și mai departe de publicațiile independente care le-au scos la iveală. Ele sunt Superscrierile care nu doar că pot schimba lumea, dar o și fac, pentru că ajung în presa mainstream, la cititori din toată România (și diaspora), dar și, încet-încet, pe mesele de lucru ale autorităților.
+ proiecte noi (sau în haine noi) de urmărit.
- Inklusiv – proiect de jurnalism constructiv început de o mână de SUPER jurnaliști, care vrea să redefinească rolul cititorului de știri.
- Dela0.ro – platforma de jurnalism s-a relansat pe viu la Zile, între cititori și prieteni.
- Americanii – podcastul Scena9 despre începuturile migrației de la noi.
- Teleleu – plănuiesc să-și îndrepte drumurile înspre Europa și poveștile diasporei, așa că au nevoie de extra susținere din partea noastră.
++ weekendul văzut în poze bubbly
Și încă un SUPER-MULȚUMIM tuturor jurnaliștilor care s-au deschis spre noi, cititorii, ne-au lăsat să tragem cu ochiul la ce e în spatele materialelor lor, ba chiar să furăm un pic de meserie și ne-au provocat să vrem să fim cetățeni, susținători, oameni mai buni.
***
Partener strategic: BRD – Groupe Société Générale
Parteneri de creștere: Fan Courier, Medlife
Gazdă: Apollo111
Inițiator FFFF: Friends \ TBWA
Parteneri de conținut: Ashoka România, Citit În, Transparency International, Teyit, OCCRP, RISE Project, Decât o Revistă, Scena9, Casa Jurnalistului, Press One, dela0.ro, Școala9, Recorder, EuropaFM, VICE România, Info Sud Est, Teleleu, Documentaria, Monday Memo, Inklusiv, Centrul pentru Jurnalism Independent, Funky Citizens, ARC, Cercul de Donatori, Black Button Books
Parteneri media: Pagina de Media, IQads
