Interviuri publicate pe HotNews și Ziare.com / selecție întrebări și răspunsuri
De ce ai acceptat să faci parte din juriul concursului Superscrierea Cititorilor? Știm că ești prieten al FFFF, dar e ceva mai mult care te-a determinat să accepţi “oferta”?
Alex: Pur și simplu îmi place ideea. Sunt fotograf, iar non-ficțiunea este foarte apropiată de fotografie.
BTO: Sunt și eu parte dintr-un proiect editorial, Revista SUB25 – http://sub25.ro – și mă interesează ce se întâmplă în zona în discuție. Apoi exercițiul de a face parte dintr-un juriu te silește să citești mai atent texte peste care ai trece în grabă, din tot felul de motive sau pretexte – grabă, lipsă de interes asupra subiectului.
Bogdana: Îmi place să citesc și cred că scriitura, făcută nu musai în romane și colecții de nuvele publicate de mari edituri, modifică paradigme iar făcută bine, schimbă oameni, destine, politici, țări. Cred că e important să identificăm, să strângem și să recompensăm scriiturile valoroase, nu atât pentru că oamenii care le produc au nevoie de recunoaștere [deși cred că și ei au nevoie din când în când să audă că mai au cititori și aceștia nu sunt puțini] cât pentru că e important să creăm cât mai multe ocazii pentru cititori să aibă acces la scriitură de calitate. Cred că Superscrierea Cititorilor este un exercițiu imens ,sau cel puțin sper să fie imens, de agregare de lectură de calitate, făcut de un tip de public pe care mulți îl consideră defunct sau dispărut temporar. Poate pare tâmpit să citez aici dintr-un roman grafic dar cred sincer că e așa cum zice omul cu masca din V for Vendetta (că nu degeaba a ajuns icon-ul epocii noastre, detronându-l pe Che Guevara): “There are of course those who do not want us to speak. I suspect even now, orders are being shouted into telephones, and men with guns will soon be on their way. Why? Because while the truncheon may be used in lieu of conversation, words will always retain their power. Words offer the means to meaning, and for those who will listen, the enunciation of truth.”
Apropo de premisa concursului – “Poţi schimba lumea prin ceea ce citești.” – cum vezi tu impactul cititorilor asupra a ceea ce se scrie?
Alex: În anumite condiții un text poate fi o armă puternică, câteva cuvinte pot schimba lumea, lucru dovedit de atâtea ori. Pe de altă parte, textul nu există fără cititor. Cititorii sunt sunt cei ce dau putere scrierilor.
BTO: Sunt sigur că toți oamenii care scriu sunt mai atenți decât ar vrea să accepte la semnalele primite de la cititori. Cât ajung să fie influențați de ele este altă discuție. Cred că e nesănătos dacă sunt prea influențați – am mai multă încredere în gustul (educat) al unui autor decât în public.
Bogdana: În România avem o problemă ciudată când vine vorba despre presă, jurnalism sau scriitură în general. E asemeni problemei cu oul și găina, nu ne putem hotărî dacă nu avem presă/scriitură de calitate pentru că nu o citește nimeni (deci e vina publicului) sau dacă nu citește nimeni pentru că nu are ce (deci e vina presei). Se discută la nesfârșit dacă să dăm publicului cititor ce vrea [și aici se presupune uneori aberant că vrea numai mizerii], și astfel să facem bani și, deci, să supraviețuim, sau să îi dăm ce îi trebuie, ce e bine/ corect, [și aici iar se presupune că publicul va rejecta ce-i bine] și să murim eroi martiri. Cred că un concurs cum e Superscrierea Cititorilor poate demonstra două lucruri: că se scrie încă bine și că oamenii citesc și vor să citească scriitură de calitate. Impactul e deci dublu: pe de o parte cititorii pot simți valorizată alegerea lor de a citi ceva de calitate, pe de altă cei ce scriu așa ceva vor înțelege că nu le lipsesc cu desăvârșire cititorii.
În domeniul în care profesezi, cititorii/utilizatorii produc un astfel de impact?
Alex: În fotografie? Da, firesc. Este cazul oricărei arte. Se spune că nu fotografia (obiectul de artă) poartă capacități de genul “frumos”, “urât”, “impresionant” sau “banal”, toate aceste lucruri aparțin publicului. Publicul se deschide în fața artei și nu invers.
BTO: În comunicarea de marketing publicul se numește consumator și alege să consume sau nu un produs. Își spune părerea cu portofelul. Dar și acolo se colectează păreri, se refac produse, campanii. Procesul e mai puțin fluid ca în publishing, dar există.
Bogdana: Mediul digital este “reglementat” de utilizatori. Orice aplicație sau site care se respectă introduce în procesul sau de dezvoltare un algoritm care să identifice comportamentele cele mai frecvente ale utilizatorilor și să îmbunătățească serviciul/ aplicația/ siteul în funcție de aceste informații. Big data mining este un fel de “superscriere” la care participă toți utilizatorii de internet. Și în felul asta totul devine mai relevant și în același timp poate evolua mai repede și mai eficient.
Crezi că se poate schimba ceva în România printr-un concurs ca Superscrieri, sau este doar un exercţiu intelectual?
Alex: Există toate premisele unei schimbări radicale. Așa cum am spus și mai sus, un singur cuvânt poate face diferența. Pe de altă parte, toate acestea sunt premise, este vorba de un context cu atât de multe variabile, încât orice este plauzibil.
BTO: Cred că schimbările radicale (ușor observabile) sunt foarte rare, în România sau aiurea. Însă dacă Superscrieri schimbă 33 de oameni pe an, care la rândul lor influențează câte cinci, și-a făcut treaba. Orice proiect care pune oamenii să citească (critic, în mod ideal) schimbă ceva. Exercițiu intelectual e să rezolvi probleme de șah singur la tine acasă.
Bogdana: Cred că România nu este o țară unde vom vedea o Schimbare Mare, una care să antreneze pe toată lumea și să vină dintr-o singură direcție. Am însă convingerea că mai multe lucruri mici făcute cu perseverență de mai mulți oameni vor construi o “masă critică de schimbare” care, la un moment dat, va determina și Marea Schimbare. Mi se pare că Superscrieri face asta. Este un concurs care a crescut perseverant și construit pe principii extrem de corecte și sănătoase și care nu are cum să nu creeze o reacție pozitivă.
Cum a reuşit Superscrieri să mobilizeze atâţia români?
BTO: Pentru că are o misiune generoasă și pentru că investește cititorul cu autoritate.
Ce îi motivează pe români să se implice într-o mişcare culturală?
BTO: Unii se implică pentru că ei cred în impactul social al culturii, alții din snobism, alții pentru campanii de branding personal. Pentru mine este relevant mai degrabă efectul decât motivațiile. O mie de cărți donate de Gigi Becali (e doar un exemplu) fac mai mult bine decât o mie de like-uri pe Facebook.
Cum pot fi atraşi tinerii spre lectură?
BTO: Printr-un sistem de educație care recompensează/premiază lectura. Dacă sunt forțați să citească unii ar putea să descopere că le place. Altfel, dacă au de ales, vor alege mereu să joace fotbal în fața blocului.
Crezi că Superscrieri ar putea să ajungă, în timp, la amploarea pe care o au Premiile Pulitzer în America?
Alex: Bineînțeles, există și această posibilitate. În esență, în structură lor moleculară, nu există nici o diferență între aceste premii. Este nevoie de timp, de cititori, de scrieri, de context și de istorie.
BTO: Credeți că România ar putea să câștige, în timp, un campionat european sau mondial de fotbal? Sigur, există și ipoteza asta. Doar că avem atât de multe de schimbat încât probabilitatea este apropiată de 0.
Bogdana: Nu pot să fac acest gen de previziuni dar probabil că nu e o idee proastă să încercam.
Cum reiese starea presei românești din articolele propuse la Superscrierea Cititorilor?
Bogdana: N-aș vrea să fac evaluări pripite dar din nominalizări se pare că există în presa mare câteva “focare” deja consolidate de articole de calitate (multe propuneri vin de acolo) ceea ce înseamnă fie că mai ales acolo se scriu articole bune, fie că mai ales cititorii acelor publicații sunt mai proactivi în a-și populariza preferințele, ambele două lucruri bune. De asemenea, se regăsesc deja câteva nume care au antecedente la capitolul scriitură bună. Ce este foarte interesant însă este că avem multe articole din blogosfera “minoră”, adică de la oameni care nu sunt nici de departe între top 20 bloggeri și care totuși au fost frumos apreciați de numeroși cititori. Asta ne arată că oamenii nu resimt diferența pe care tot încercăm să o facem între un blog și un ziar online și că bloggingul poate fi o sursă de texte de calitate.
Care crezi că va fi evoluția viitoare a presei românești, având în vedere declinul său accelerat?
Bogdana: Nu știu dacă mai putem vorbi de un declin accelerat. Nu presa e în declin, ci mediul print este din motive care țin de tehnologii și nu de mentalități. Presa românească a trecut printr-un proces de schimbare și acum poate să își revină după ce a învățat puțin lecția mediului online. Cred că a fost o perioadă de așezare în care am avut impresia că tot ce e bun a dispărut pentru că eram sub o avalanșă de lucruri proaste și mai ales impresionați de mutarea prea abruptă a ziarelor din print în online. Dar cred că lucrurile încep să se miște în direcția bună pentru că există câțiva oameni care n-au vrut să se lase. Nu spun că lucrurile stau cum trebuie acum. Doar că sunt pe ici pe colo oameni care nu renunță să îi învețe pe alții să facă lucrurile cum trebuie și, de partea cititorilor, tot mai mulți care își doresc să citească texte bune în fiecare zi și, dacă li se dă opțiunea asta, poate să și plătească pentru ele.
Ce ai citit în ultima vreme (în materie de non-ficţiune) și ţi-a schimbat percepţia / a mișcat ceva în tine?
Alex: Nu a fost un text, ci un documentar. “Ai Weiwei: Never Sorry” realizat de Alyson Klayman.
BTO: Guns, Germs, and Steel: The Fates of Human Societies – Jared M. Diamond
Stalking Nabokov – Brian Boyd
Memoriile unui bătrân crocodil – Tennessee Williams
Cu amendamentul că am o relație ambivalentă cu non-ficțiunea, care face răspunsul meu mai puțin relevant. Citesc non-ficțiune pentru că e parte din cultura contemporană, dar abia aștept să mă întorc la ficțiune.
Bogdana: Vlad Mixich a avut o serie de articole despre sistemul medical din România și am urmărit îndeaproape și articolele și comentariile pe marginea lor. M-a mișcat în special (și cred că nu sunt singura) articolul despre “reţeaua de citostatice” și am devenit un om mai informat și mai implicat în urma acestor lecturi.
Un sfat pentru autorii de astfel de texte?
Alex: Scrieţi cu gândul că aveţi puterea să schimbaţi lumea.
BTO: 1. Pretenția obiectivității este o naivitate. 2. Foarte subiectiv – nu există o relație de proporționalitate între cantitatea de informație și farmecul unui text.
Bogdana: Nu am sfaturi pentru așa ceva. Nu cred că poți să îți pui în cap să pregătești un articol “care să miste”. Cred că orice articol pe care îl scrie orice om ar trebui să plece de la premisa că vorba e sfântă, nemișcată și perenă și nu ar trebui să fie aruncată în vânt, folosită cu prea mare ușurință sau fără atenție la adevărul pe care îl conține sau consecințele pe care le poate produce. Dar cred că e nevoie de mult mai multe articole menite să îi facă pe oameni să ÎNȚELEAGĂ și mai puțin să CREADĂ. Cred că e important să trăim într-o țara unde oamenii sunt capabili să ia decizii bazându-se pe fapte și realități și mai puțin pe opinii subiective și pe credințe. Îmi plac articolele care mă învață cum să trăiesc mai frumos folosind-se de rațiune. Nu știu cum să îi sfătuiesc pe oameni să le scrie însă. 🙂
Și unul pentru cititori?
Alex: Citiți cu gândul că aveți puterea să schimbați lumea.
BTO: Cumpărați chestii – ziare, reviste, cărți. Banii produc performanță. Pentru fiecare leu investit o să primești în viitor un text un pic mai bun.
Bogdana: Căutați scriitura bună. Ea există și o să știți care e de la primele rânduri, după câteva exerciții de calitate pe care le puteți face citind finaliștii de la Superscrieri.
