Ciprian Marica este fotbalist și se numără printre susținătorii ediției actuale a concursului Premiile Superscrieri. Motivațiile lui le aflăm din acest interviu:
Cum ai aflat de Superscrieri și ce anume a rezonat cu tine din ideea acestui concurs?
Am aflat de Superscrieri printr-o prietenă comună, care este foarte implicată în zona socială și cu care am vorbit mult în ultima vreme legat de posibile proiecte pe care Fundația Ciprian Marica le poate dezvolta sau susține. Am rezonat imediat cu ideea susținerii unui proiect care încurajează schimbarea, a unui proiect care susține oameni care au ceva de spus, și nu orice, ci ceva care poate aduce o schimbare sau poate face o diferență în România.
Ce îți place să citești? Un autor, o carte/publicație preferată?
Fiind foarte prins în tăvălugul antrenamentelor sistematice și al deplasărilor, riscul tău ca individ este să devii atât de concentrat să faci față, încât să pierzi din vedere să te mai preocupi de lărgirea orizontului minții. Evoluția ta ca om începe să se calculeze în performanță sportivă și începi să crezi că asta te definește. Eu nu sunt de acord cu asta, cred că tu ca individ ești mult mai mult decât ce performanțe faci. Așa că încerc să citesc cărți care mă forțează să gândesc și să-mi testez în permanență capacitatea de a percepe lucrurile din jur. Nu m-am gândit care-i cartea mea preferată. Probabil “Portretul lui Dorian Grey” de Oscar Wilde pentru că vorbește despre alegerile pe care le facem și care sunt în permanentă împărțite între imaginea pe care vrem s-o arătăm lumii și propria noastră vanitate. E o carte care te face să te evaluezi și să te gândești foarte mult la alegerile pe care le faci. îmi mai place foarte mult să citesc Neagu Djuvara, un istoric și filosof care nu s-a lăsat prins în plasa gândirilor la modă, ci a avut o atitudine foarte analitică și fermă.
Spune-ne puțin despre intenția ta de a forma o fundație și de ce vrei să faci asta.
În primul rând, după cum am mai zis (și o să tot mai zic), cred că avem cu toții o responsabilitate față de mediul în care ne-am format. N-o să uit niciodată de unde am plecat și mă bucur că am ajuns la un nivel la care am posibilitatea chiar să fac ceva pentru țara mea. Însă a trebuit să mă gândesc ce ar fi mai util de făcut. Așa că după ce am văzut rezultatele devastatoare de la Bacalureatul din acest an, după ce am citit un studiu al Uniunii Europeane realizat acum câțiva ani care plasa România pe primul loc în topul analfabetismului european și un alt studiu care arata că în anul școlar 2011 - 2012 rata abandonului școlar a crescut de trei ori față de anul școlar 2010 – 2011, mi-a fost destul de clar că printre cele mai mari minusuri ale societății noastre este educația. În această direcție, pe deoparte voi încerca să descopăr și să susțin tinere talente din diverse domenii, tineri care sunt sclipitori și au ceva de spus, însă, din anumite motive, nu-și permit să iasă în față și pe de altă parte, mă voi axa pe susținerea copiilor din familii defavorizate care nu au acces la educație. Cred că este nevoie ca tinerii de azi să fie încurajați să facă performanță în ceea ce le place. Cred că, în contextul de azi al dezvoltării ultra-rapide și inovațiilor tehnlogice de pe o zi pe alta, nu se mai poate merge mult pe modelul românesc de “lasă că merge și așa” pentru că riscăm să fim înghițiți.
Care este ideea ta de schimbare, în general?
Cred foarte mult în revoluțiile mici, însă făcute în masă. Adică fiecare individ din societate să tindă să evolueze. Nu e de ajuns ca doar câțiva să evolueze și restul să rămână în ale lor. Trebuie ca toți - în fine, cât mai mulți – să vrem să ne depășim limitele și să tindem spre un standard cât mai ridicat. Cred că doar așa putem evolua. Doar că e nevoie de o mentalitate pozitivă comună. Să vrem toți să evoluăm. Pentru că nu poți să-l obligi pe om să învețe ceva dacă el nu vrea. Însă prin exemple pozitive, îl poți inspira. Cred că e timpul să învățam să nu ne mai dăm cu părerea așa ușor în toate privințele. Prea ne-am obișnuit să criticăm fără să știm despre ce vorbim și să scăpam cu asta. Cred că aici trebuie lucrat mult. De aceea apreciez mult proiectul Superscrieri și alte proiecte de genul acesta. Pentru că, prin maniera în care sunt concepute, te forțează să-ți dai cu părerea într-un mod pertinent. Te forțează să gândești înainte de a spune sau scrie ceva. Și asta poate schimba ceva.
Crezi că au ceva în comun excelența în scris și excelența în fotbal?
Da, cred că la performanțe se pot găsi întotdeauna lucruri comune. Pentru că, în primul rând, se bazează pe foarte multă muncă și dedicare. Chiar dacă e vorba de scris sau de fotbal, trebuie să te dedici trup și suflet pentru a-ți clădi o bază cât mai puternică. Pentru că nu te poți baza doar pe artificii și inspirație de moment. Trebuie, înainte de toate, să ai o bază solidă - în sport de rezistență, tehnică și strategie de joc, în timp ce în scris ai nevoie de un bagaj mare de cultură plus o stăpânire cât mai bună a tehnicilor și stilurilor de abordare. Și abia după aceea artificiile încep să capete valoare. Când le aplici cu cap. Pentru că scrisul înflorit nu are nicio valoare dacÄ e lipsit de consistență, la fel cum nici dribblingurile spectaculoase nu au nicio valoare dacă sunt făcute fără sens. O altă paralelă între fotbal și scris este, bineînțeles, publicul. Fie că e fotbal, fie că e literatură sau jurnalism, pentru ei creezi și ai o responsabilitate față de ei.
Crezi că imaginea ta de sportiv este un atu sau un motiv de discriminare în momentul în care te implici în proiecte educaționale?
Cred că și una și alta. N-ai ce să faci cu oamenii care te judecă limitându-ți individualitatea la muncă pe care o faci. După cum am spus mai spus, nu cred că personalitatea și potențialul unui om se rezumă la cariera sa profesională. Dar, în același timp, faptul că sunt o figură din lumea sportului care se implică în proiecte de educație este și un mare atu pentru a ajunge la mulți oameni care mă apreciază și care poate sunt tentați să lase deoparte cărțile pentru a se dedica total sportului. Contează mai mult să fiu un model pentru ei decât să-mi fac griji pentru ce vor spune gurile rele.
Ce înseamnă pentru tine să fii creativ?
Să fii creativ înseamnă să fii liber, adică să intri în legătură cu acea parte din tine care nu e înăbușită de clișee și să-i dai frâu liber. Ca atunci când visezi. Lasă-te purtat de ființa ta, ai încredere în tine și vei fi creativ.
Cum te simți în postura singurului jucător care a marcat pentru Națională în meciul cu Olanda?
În primul rând nu este vorba despre un gol al meu, este un gol al echipei naționale. Am muncit cu toții cot la cot foarte mult, ar fi ingrat din partea mea să consider acel gol ca pe o reușită pur personală. La antrenamente și la meciuri nu mai e vorba de individualități, suntem cu toții la un loc, încercând fiecare să facă ce poate mai bine pe partea lui. Așa că orice reușită se răsfrânge asupra întregii echipe. Același lucru este valabil și pentru nereușite. Faptul că eu am fost singurul care a marcat un gol, nu schimbă însă rezultatul final a România a pierdut de această dată cu trei puncte. Am pierdut o bătălie, dar nu am pierdut războiul. Ne vom califica la mondiale.
