Prietenii de la IQads au făcut o serie de 3 interviuri – Superscriitorii – cu câștigătoarele de la a III-a ediție a Premiilor Superscrieri.
Vă dăm un preview aici și vă invităm pe iqads.ro să citiți integral interviurile – fetele povestesc despre obiceiuri personale când scriu, dar și despre contextul în care o superscriere își găsește locul.
Cum arată o superscriere?
Teodora Neagu: Nu știu dacă pot să recunosc o superscriere la față. Mai degrabă, la spate… Superscrierile sunt textele pe care le citesc fără poticneli și la finalul cărora rămân o vreme cu un aparent gol. Spun aparent pentru că, după acel gol, vine de fapt un tumult de senzații, emoții, dorințe, vise, aspirații. După un astfel de articol, încep să vorbesc cu oamenii din jur, fac planuri, caut mai multe despre subiect, fac. Ceva. Orice. Poate chiar fără legătură cu ceea ce am aflat din text. Sau rămân doar cu o amintire care va reveni apoi mult timp în momentele de liniște.
(citește tot interviul cu Teodora)
Ana Maria Ciobanu: O superscriere îți deschide o fereastră în lumea unui personaj sau a unui fenomen. Nu te lasă să întrerupi lectura pentru că ritmul textului e minuțios construit și te poartă pe firul narativ întrebându-te mereu “ce o să se întâmple mai departe”. Simți că ești în capul și în viața personajelor mulțumită detaliilor alese cu atenție. Pe măsură ce citești, speri, ai dezamăgiri, bucurii și revelații. O superscriere face lumină într-un hățiș de informații și le dă sens, semnificație, greutate. O superscriere schimbă ceva în tine și îți deschide mintea. Nu mai ești același de la începutul lecturii.
(citește tot interviul cu Ana Maria)
Oana Lohan: A naibii de clară.
(citește tot interviul cu Oana)
Teodora Neagu (Iuga) a câștigat locul I la secțiunea Eseu pentru textul „Noaptea fluturelui mov”, publicat în Dor #11 (Primăvară 2013). Același articol a fost și câștigătorul ediției speciale Superscrierea Cititorilor. Textul vorbește despre lupta autoarei și a altor părinți cu diagnosticul unui copil cu Sindromul Dravet, și poate fi citit integral aici.
Ana Maria Ciobanu a câștigat locul II la secțiunea Portret pentru articolul “Perspective”, publicat în Decât o Revistă în luna septembrie. Articolul vorbește despre acum a căzut și s-a ridicat “un aventurier al Deltei Dunării, al stâncilor și al pasarilor” și poate fi citit integral aici.
Oana Lohan a câștigat locul II la categoria Eseu pentru articolul “Un avion de hârtie care chiar zboară”, publicat în Decât o Revistă în noiembrie 2012. Articolul vorbește despre căutarea din 23 decembrie 1989 a lui Dan, cel care dă numele Aleii Erou Urucu Dan Adrian, și poate fi citit integral aici.
