interviu publicat pe HotNews.ro, partener media Superscrieri
Dan Duca, Teodor Tiță și Vlad Petreanu fac parte din juriul Superscrieri de anul acesta (Dan și Teo pentru a doua oară, iar Vlad este deja la a treia ediție, după ce în primul an a fost și președintele juriului). Momentan, jurații așteaptă închiderea înscrierilor pentru a putea trece și ei la treabă. Până atunci, încurajăm toți autorii – consacrați sau nu, din presă sau de pe platforme digitale, jurnaliști sau bloggeri, profesioniști sau amatori - să participe la Premiile Superscrieri, non-ficțiuni care schimbă lumea, ediția a treia. Înscrierile sunt deschise până pe 30 septembrie. Toate detaliile despre concurs se găsesc pe www.ffff.ro/superscrieri.
1. Ce vă mână în luptă – care e motivul pentru care vă regăsiți și anul acesta în lista juraților, pentru o competiție care nu vă oferă nicio remunerație și al cărei crez e schimbarea lumii prin puterea cuvintelor?
Dan Duca: Banii se câştigă la locul de muncă. În juriul de la Superscrieri se citeşte. Şi se citeşte mult şi bine. Prezenţa în juriul Superscrieri e precum abonamentul la sala de lectură a unei biblioteci. În adolescenţă, la Biblioteca Judeţeană din Tg. Mureş, doamnele bibliotecare obişnuiau să-mi pună deoparte un anumite gen de cărţi: autori de secol XX publicaţi pentru prima dată în România, clasici etc. Era, într-un fel, o garanţie a accesului la lectură de calitate. La fel e şi în juriul de la Superscrieri: certitudinea că voi avea parte de câteva zeci de texte memorabile.
Teodor Tiţă: Cred că e pe undeva un soi de diavol mic care care mă împinge să fac lucruri de felul ăsta. Și diavolul ăsta mic zice așa: cu cât jurnalismul de bună calitate e mai vizibil, cu atât mai mult o să îți placă lumea în care trăiești. Sau măcar o să o înțelegi mai bine.
Vlad Petreanu: Păi nu e despre bani, e despre încurajarea unor condeie să caute adevărul şi să scrie despre el cu atâta creativitate încât să-l facă atractiv pentru mii – sau zeci de mii – de cititori. Căutarea adevărului e o afacere arareori profitabilă, dar unii nu se pot abţine. Le datorăm foarte mult – şi măcar acest minim efort al jurizării pro-bono.
2. Dacă e să reduceți Superscrieri la un esențial, ce îi spuneți cuiva care aude prima dată de Superscrieri – fie el scriitor sau cititor?
Dan Duca: Poveşti care schimbă (într-un fel sau altul) lumea, nu-i aşa?
Teodor Tiţă: Poate organizatorii nu o spun foarte clar, dar cred că e vorba pur și simplu de o ierarhie a valorii. Valoare declinată în informație, coerentă, utilizare aptă a cuvintelor etc. Nu e totuși ușor să găsești acel punct de echilibru între personal și public, între emoție și luciditate, între tine și ei (în care ei sunt atât personajele cât și cititorii).
Vlad Petreanu: “Uite, mai există probe de presă în adevăratul înţeles al cuvântului.”
3. Competiția spune că “este deschisă în mod democratic tuturor autorilor – consacrați sau nu, din presă sau de pe platforme digitale, jurnaliști sau bloggeri, profesioniști sau amatori”. Poate Superscrieri să creeze astfel o elită, să influențeze raportul cerere/ofertă – când vorbim despre calitatea a ceea ce se scrie la noi și nivelul la care publicul român este obișnuit să consume știri?
Dan Duca: Nu ştiu dacă Superscrieri poate să creeze o elită. Poate să o coaguleze, să o aducă în aceeaşi “pagină”, în acelaşi loc. Poate să o stimuleze. Din mii de poveşti răsfirate în print, tv, online, Superscrieri poate fi un certificate de “bun de tipar”.
Teodor Tiţă: Poate să contribuie la crearea acestei elite. Dacă vom avea Superscrieri și peste zece ani, cred că atunci ne vom putea uita înapoi măcar un pic satisfăcuți. Superscrierile au deja impact, rămânând consecvente vor avea impact și mai mare. România e țara în care mai toate lucrurile bune au termene de valabilitate nesigure și, în general, limitate la perioade scurte. Cine reușește să păstreze drumul drept câștigă. Încăpățânarea e, până la urmă, răsplătită. Asta e una din puținele mele convingeri.
Vlad Petreanu: Nu ştiu dacă poate, dar e condamnată să încerce, altfel n-are nici o raţiune de a exista.
4. Care e miza pentru care cineva ar trebui să se înscrie?
Dan Duca: Superscrieri poate fi o hârtie de turnesol pentru un autor care vrea să afle unde “stă” cu scriitura sa. Cu siguranţă nu un barometru infailibil – ştim prea bine, doar Papa are harul ăsta – dar Superscrieri reprezintă un indicator al calităţii textelor selectate. Or, intrarea într-un asemenea “club” poate fi o miză sau o confirmare pentru oricine.
Teodor Tiţă: Recunoașterea din partea unei comunități e primul lucru care îmi vine în minte. Însă aș insista mai degrabă pe un alt detaliu: dacă în urma acestui concurs, textul e citit de măcar un om în plus față de cei la care a ajuns deja, e suficient. E o victorie. Totuși, nu oricui i se oferă șansa să schimbe hearts and minds.
Vlad Petreanu: Confirmarea că aparţine unei elite.
5. Răpundeţi la o întrebare pe care v-ați pune-o voi, din postura de jurnalist, pentru ca cititorii să afle un superlucru despre Superscrieri.
Dan Duca: “Superlucrul” pe care ar trebui să-l afle unul din cititorii mei este care este adresa unde poate găsi textele selectate în ediţiile anterioare. O asemenea “bibliotecă” e de păstrat în bookmarkuri. Răspunsul e la colegii de la Superscrieri şi în minunata impărăţie a internetului, acolo unde Google e liderul suprem.
Teodor Tiţă:
Q: Vă e teamă că o să nedreptățiți pe vreunul dintre concurenți din cauza inevitabilelor idiosincrazii, prejudecăți personale, etc?
A: Da. Anul trecut am recitit bună parte din texte după acordarea premiilor. Mi-am menținut opiniile. Dar dacă nu le-aș fi citit, aș fi fost un pic mai puțin liniștit.
Vlad Petreanu: M-aş întreba cine mai face aşa ceva în România fără un interes ascuns – şi aş răspunde, uite, Sorin Trâncă, echipa lui de organizare şi oamenii din juriu.
6. Câteva recomandări personale de reviste și cărți de citit (5 reviste la care v-ați abona, all time și 3 cărți care v-au impresionat prin tehnica narativa și abordarea de writing.
Dan Duca: Dilema Veche, Der Spiegel, Times Literary Supplement, The Wire şi The New Yorker.
Toba de tinichea, de Gunter Grass, Sufocare, de Chuck Palahniuk şi Un veac de singurătate, de Gabriel Garcia Marquez.
Teodor Tiţă:
Reviste:
– The New Yorker (am abonament)
– Aeon Magazine (nu e cu abonament, e la liber pe net, dar mă simt obligat să o menționez aici)
– Wired
– Longform.org (nu e un titlu propriu zis, însă e unul dintre cele mai bune agregatoare de jurnalism longform)
Cărți:
Antonio Lobo Antunes – Manualul Inchizitorilor
Sylvia Nassar – A beautiful mind
Michael Cunnigham – O casă la capătul lumii
Premiile Superscrieri este o inițiativă a Fundației Friends For Friends care promovează scrierea creativă și jurnalismul narativ de calitate în România. Anul acesta se află la a treia ediție și își propune să adune din ce în ce mai mulți susținători, pentru ca lumea să devină, prin puterea cuvintelor, un loc mai sănătos în care să ne creștem ideile.
