Când ai dat ultima oară bani pe jurnalism bine făcut? Adevărul e că puțini dintre noi avem reflexul de a plăti pentru conținut de calitate sau de a dona pentru instituțiile media care îl creează. Cu două posibile consecințe: fie dispar titluri, fie apar compromisuri. Am văzut deja cum încearcă, de pildă, casele de pariuri să-și adjudece ziare de sport sau cum își cumpără politica liniștea mediatică. Nu ne-a plăcut. În oricare dintre situații, costurile pentru noi, cetățenii, pentru democrație, pentru societate, sunt uriașe și greu recuperabile.
Pe 11 mai, ne-am întâlnit în fața cafenelei BUIMAC (Calea Victoriei pietonală, în cadrul Străzi Deschise), ca să vorbim despre Cât ne costă interesul public și cum se supraviețuiește în media independentă, alături de:
Emilia Șercan (PressOne), Cristian Pantazzi (G4Media), Cristian Leonte (Info Sud-Est), Mihai Voinea (Recorder), Vlad Stoicescu (Dela0). Discuția a fost deschisă publicului larg și moderată de către Vlad Tăușance (FFFF).
Am pornit dezbaterea de la tema acestei ediții Superscrieri – Cum dă presa de bani, nu doar de urma lor.
Câteva idei cu care am plecat de la întâlnire:
Fără presă independentă nu există democrație.
Mihai Voinea (Recorder): „Tot mai mulți oameni trebuie să înțeleagă că fără informație corectă și fără presă independentă nu există democrație. Nu există nivelul de trai de care ne bucurăm acum.
Oriunde vă plimbați pe această stradă, o cafea o să vă coste la fel de mult sau, în unele cazuri, chiar mai mult, de cât v-ar costa la Paris, la Viena, la Roma. De ce? Pentru că în acest oraș este un nivel de trai ridicat, pentru că suntem o țară liberă și democratică, în Uniunea Europeană. Trebuie să știți că lucrurile astea nu vor supraviețui decât dacă avem o presă independentă. Eu nu știu în momentul acesta să existe vreo țară din lume în care să nu existe presă independentă și să existe prosperitate financiară.”
Sprijinul publicului consumator de jurnalism nu înseamnă doar donații.
Cristian Pantazi (G4Media): „Dumneavoastră, publicul, spargeți bula asta pe care partidele politice de la guvernare au încercat să o creeze prin cumpărarea presei. Acționați ca o cameră de rezonanță care, în cele din urmă, determină o reacție. Sunteți importanți din punct de vedere al comportamentului democratic, acela de a duce mai departe cunoașterea pe care noi încercăm să o punem pe ecranele telefoanelor voastre.”
Mihai Voinea (Recorder): „Sunt foarte mulți dintre cei care au văzut un material publicat de noi, ale căror donații sunt însoțite de acest comentariu: am dat acești bani ca să le arătăm celor care întrebau cine vă plătește, că noi suntem cei care vă plătim. Pentru noi a fost o senzație extraordinară, pentru că simțeam cum publicul e de partea noastră și că simte și el că face parte din povestea asta. Este extraodinar ca publicul să îți spună: noi suntem patronii voștri; și să te apere cumva în fața celor despre care scrii.”
Cam cine mai donează pentru presa independentă?
Mihai Voinea (Recorder): „Peste 90% din banii pe care îi generează Recorder și care susțin redacția vin direct de la public. În mai multe forme, fie prin plăți directe cu cardul, fie prin membership sau donații direct pe Youtube. O parte foarte importantă vine și din formularele de redirecționare a 3,5% din impozitul pe profit.
Noi am făcut recent un sondaj, pe publicul nostru. Am vrut să aflăm cine sunt oamenii care donează și care ne urmăresc și am reușit să adunăm 30.000 de răspunsuri. A reieșit că 70% dintre ei sunt tineri cu venituri mari, adică persoane între 24-35 de ani, și mulți dintre ei aveau venituri peste 7000 lei — adică tineri din corporații, în special.
Se enervează, sunt furioși, simt că cineva a pus întrebări în numele lor, și fac o donație. O fac emoțional. Dar există și o parte care o fac rațional, pentru că înțeleg că informația costă și că jurnaliștii trebuie să trăiască din ceva. Însă aici cred că mai avem de progresat, e nevoie să trecem la etapa următoare – cea în care o bucată cât mai mare din societate va înțelege că trebuie să plătești pentru informație.”
Ne bazăm pe presa locală independentă, dar nu o susținem îndeajuns.
Cristian Leonte (Info Sud-Est): „Vrem să facem pasul și către donații, să ne îndreptăm către comunitate. Nu am făcut asta până acum, pentru că nu am avut încredere că există o comunitate în Constanța care să fie dispusă să doneze pentru presă.”
Iar în ceea ce privește presa mainstream, „Te trezești după 2-3, în campanie electorală, că subiectele tale sunt abordate și răstălmăcite la TV. Te sună moderatorii și te cheamă să vorbești despre un articol de-al tău de acum trei ani de zile — care este folosit doar în campanie, după interesele unor televiziuni. Este o problemă pe care noi, presa locală, o resimțim.”
Vlad Stoicescu (Dela0): „Dacă nu ar exista donatorii, nu ar mai exista Să fie lumină. Avem și un podcast săptămânal, Judecata de Acum, pe care îl realizăm împreună cu Ovidiu Vanghele de la Centrul de Investigații Media, și un produs nou, abia lansat pe piață – TL;DR, un podcast explicativ despre vot și despre alegeri.
Avem nevoie de sprijin, nu doar financiar, ca să putem să funcționăm în continuare și ca să punem pe piață informații pe care, de pildă, o entitate precum MetropolaTV nu vi le-ar furniza niciodată. În povestea cu Azilele groazei de anul trecut, care era în principal un subiect din Voluntari, ei nu au publicat nicio știre, deși sunt o televiziune din Voluntari. În schimb, în cămăruța noastră de la Judecata de Acum, s-a vorbit despre asta luni de zile.”
De ce nu suntem antrenați să plătim pentru informație de interes public
Emilia Șercan (PressOne): „Una dintre explicații este informația gratuită pe care lumea o ia din online. Dar este vorba și de un declin al încrederii în presă, probabil și din pricina unor televiziuni care manipulează constant. Oamenii văd lucrul acesta.”
Mihai Voinea (Recorder): „Odată cu apariția internetului s-a produs un cutremur și felul în care oamenii se informează s-a schimbat. Oamenii s-au învățat să primească informații gratuit. Ce se întâmplă acum în lumea occidentală este că oamenii încep să revină la obiceiul de a plăti pentru informație, iar noi în România suntem oarecum în urmă. Nu doar în urma Europei de Vest, dar și în urma celor din jurul nostru, în urma Europei de Est. Spun asta pentru că și în țările din jurul nostru – Ungaria, Slovacia, Cehia, Polonia – există publicații susținute de plătitori, iar accesul la conținutul respectiv se face prin paywall.”
