Newsletter-ul Superscrierile Lunii ajunge la tine pe fiecare dată de 8, cu recomandări jurnalistice și nu numai – susținut de: Bitdefender, FAN Courier, Kaufland și BRD – Groupe Société Générale.
Invitata lunii este Mirela Neag, o super jurnalistă pe care astăzi o putem citi pe Hotnews și Snoop.ro. Este una dintre jurnaliștii cărora le datorăm dezvăluirile despre sistemul de sănătate, de după tragedia de la Colectiv. Dar nu numai.
Mirela este o forță a jurnalismului de investigație și ne bucurăm că am prins-o pentru această discuție, pe tema ediției Superscrieri #14 – sănătatea mintală a unei prese făcute cu capul.

Superscrierile lunii
recomandările Mirelei
1. Investigația Recorder „Mărturii din interiorul ASF: intervenții politice, controale sabotate și angajări pe pile”. Mărturiile unui fost angajat și ale unui actual angajat al Autorității de Supraveghere Financiară, asumate în fața camerei de filmat, sunt mărturiile care ne înfurie pe toți.
2. „Monarhia AI”. O analiză complexă în care Mihnea Măruță încearcă să explice noua politică americană după ce Donald Trump a redevenit președintele SUA.
3. Și, pentru că avem nevoie mai mult ca oricând de umor, … „știrea” celor de la Timesnewroman: „Groelanda, revendicată de România după ce am deschis Superbet și Catena acolo”.
Culisele lunii
cu Mirela Neag
Pe tine ce te face cu capul în general, în munca ta de jurnalist/-ă? Top 3 chestii.
MIRELA NEAG: Am stat mult să mă gândesc la întrebarea asta. Am vrut ca răspunsul meu să înceapă cu „cel mai mult mă face cu capul asta….și asta…. dar mai ales asta….”. Dar nu am găsit nimic. Sincer. Mi-a plăcut din prima clipă munca de jurnalist. Și continui să o fac cu aceeași pasiune și acum, după 33 de ani. Tuturor le spun că atât de mult îmi place ceea ce fac, că niciodată nu am perceput-o ca o muncă, ci ca o joacă. Eu mă consider o norocoasă. Eu mă joc de 33 de ani la locul de muncă.
Un moment greu dintr-o documentare, când ai simțit că ajungi la capătul puterilor.
M.N.: Până nu de mult, după ce primeam un pont bun și demaram investigația împreună cu colegii mei, documentarea reprezenta partea care-mi plăcea cel mai mult. Era provocarea care-mi oferea adrenalina. Căutarea celor trei surse pentru confirmare. Lucrurile s-au schimbat un pic în ultimii ani. Eu mereu am spus că informația pe care un jurnalist o oferă publicului trebuie să bifeze doar două cerințe: să fie de interes public și să fie corectă.
Dar a apărut conceptul de ”politically correct”. Și din dorința de a fi corecți, am devenit excesiv de corecți. Am ajuns să supradocumentăm o investigație. Am ajuns să preluăm noi problemele altora. Să ne încărcăm cu ele. Am ajuns să demonstrăm că pământul e rotund. Oferim cititorilor texte interminabile și nu știu câți mai ajung să le citească până la ultimul rând. Și, cred eu, sufocăm astfel și investigația. Nu o lăsăm să respire singură, să evolueze. După ce că jurnalismul de investigație vine la pachet cu multe lucruri greu de dus în spate, am reușit să ne complicăm singuri munca.
Cum ți-ai găsit puterea să continui?
M.N.: Știu că mă repet cu răspunsul. Îmi place job-ul meu. Jurnalismul este una dintre cele mai frumoase meserii. Părerea mea.
Unde te refugiezi, cum te detașezi de încărcătura emoțională care vine odată cu munca ta?
M.N.: La mine stresul cel mai mare apare în primele ore după publicare. Deși mereu m-am asigurat de fiecare dată că ceea ce publicăm este corect și real, mereu există o îndoială în mintea mea. Oare mi-a scăpat ceva? Dacă am greșit?
Dacă, după primele ore de la publicare, singurii care ne contestă dezvăluirile sunt doar cei vizați de investigațiile noastre și nimeni altcineva nu ne indică vreo greșeală sau omisiune, atunci mă detașez de toate emoțiile. De toate temerile. Atunci mă liniștesc și încep să mă relaxez. Dacă e iarnă și reușesc să fug câteva zile la schi sau dacă e vară și reușesc că lenevesc puțin pe o plajă pustie sau să admir munții…. astea-s deja bonusuri.
Care e rolul publicului în sănătatea mintală a unui jurnalist?
M.N.: Un jurnalist nu poate exista fără public. Patronul nostru real este publicul. Dacă azi publicul este mai informat decât a fost ieri datorită mie, atunci înseamnă că mi-am făcut bine treaba la locul de muncă.
Nu m-am lăsat niciodată copleșită de comentariile critice, pentru că nu am pretenția ca toată lumea trebuie să fie de acord cu mine. Chiar și dacă voi scrie un articol în care voi arăta argumentat că pământul e rotund, întotdeauna va fi cineva care mă va contrazice.
Prefer un public care să mă contrazică decât lipsa lui.
Best of Mindcraft Stories
de la Mihai Ghiduc, redactor șef
De la cea mai nouă amenințare pentru apele globale la una dintre problemele care limitează și mai mult spațiul verde din capitală, iată câteva recomandări de la Mindcraft Stories. Plus: o nouă serie explicativă, dedicată AI-ului.
Flota gri a Rusiei, cea mai nouă amenințare pentru apele globale, de Ionuț Preda
Parcul furat: cum a fost retrocedată, distrusă și (aparent) abandonată o parte din IOR, de Adriana Moscu
AI 101 / Omenesc, supraomenesc: Inteligența artificială, de la 1600 și până în prezent, de Adrian Manea
Pe urmele dezinformării
Codruța Simina, în Misreport
Misreport este un newsletter săptămânal cu știri despre știri false, realizat de jurnalista Codruța Simina și Rubrika.
Abonează-te aici. Follow Misreport pe Facebook pentru și mai multe updates.
👉 Reprezentanții mai multor instituții publice din România lucrează la un proiect de Ordonanță de Urgență care urmărește să stopeze propagarea de conținut fals, ilegal sau manipulator pe internet, potrivit informațiilor G4Media.
Motivația proiectului e protejarea utilizatorilor față de interferența străină în alegerile prezidențiale.
Draftul OUG-ului definește succint ce înseamnă conținutul ilegal, ce autorități publice au atribuții în blocarea acestuia și care sunt procedurile de urmat în astfel de cazuri.
Niște optimism
cine (ne) mai face bine
„În lumea asta a wellness-ului care într-o mare măsură mai degrabă exploatează anxietățile și vulnerabilitățile, am vrut și vreau să dau să dau mai departe soluțiile, astfel ca oamenii să ia decizii din respect pentru corpul lor, nu din frică. Deși se bazează pe date și cercetări științifice, Scrisorile au și o latură foarte personală. Vorbesc despre mine și despre situații reale ce țin de sănătatea fizică și psihică prin care am trecut eu sau oameni foarte apropiați mie.” – Maria Cîrstea, într-un interviu IQads.