#superscrierilemele: Tu pe cine ai premia anul ăsta la Superscrieri?

I-am întrebat pe câștigătorii Superscrieri de până acum pe cine ar premia ei anul acesta și am adunat aici câteva recomandări de neratat.

Credem că e important să vorbim mai mult despre jurnalismul de calitate, așa că vă invităm să scrieți un status despre cele mai bune materiale pe care le-ați citit în ultimul an. Haideți să-i încurajăm pe autorii buni să-și pună realizările pe masa juriului Superscrieri #7 și să facă treabă bună în continuare.

Vă rugăm să puneți linkuri către materiale, să dați tag autorilor și să folosiți #superscrierilemele.

 

Ce vor să vadă la Premiile Superscrieri#7 foștii câștigători

Laurențiu Colintineanu
jurnalist

1. Ioana Moldovan cu povestea unui doctor la țară publicată în New York Times – pentru că găsește un exemplu pozitiv într-un sistem cu mari probleme și arată că povești aparent – doar aparent – marginale din România își găsesc locul într-una din cele mai mari publicații ale lumii.
2. Victor Ilie cu o investigație despre traficul de medicamente care ies din România, deși sunt decontate de statul român – pentru că dă o dimensiune concretă unui fenomen despre care se vorbește mult, dar pentru combaterea căruia se face prea puțin. O găsiți pe Rise Project.
3. Luiza Vasiliu cu povestea doctorului Burnei – publicată de Casa Jurnalistului. Pentru mine seria de articole merge dincolo de cazul concret și arată ce înseamnă lipsa unor protocoale clare într-un sistem sanitar.
4. Victor Marin care explică loteria trucată din spatele sistemului de calcul a necesarului de medici într-o anumită zonă. Articolul publicat pe Biziday, rebotezat între timp, explică, de fapt, cât de dăunătoare este situația în care deciziile publice nu se bazează pe date clare și corecte.
5. Jo Ilie cu textul din Decât o Revistă despre un cutremur care ar lovi Bucureștiul – pentru că arată dincolo de dezastrul natural cum sănătatea publică depinde de un număr de factori mult mai mare decât avem disponibilitatea să înțelegem.

Vlad Stoicescu
jurnalist Dela0.ro

Mi-au plăcut diverse lucruri dintre cele documentate și publicate în ultimul an. Mi-au displăcut altele. Plăcutul și displăcutul instituie însă propria lor dictatură, care n-are întotdeauna legătură cu valorile de bază ale jurnalismului. Un text de presă poate fi anost, dar capital pentru înțelegerea publică. Sau poate avea un splendid fir narativ, fără a avea totuși vreo miză în raport cu ideea de interes public.

Cum putem să le facem tuturor dreptate? Singurul răspuns pe care eu l-am găsit în anii ce-au trecut e acesta: citind, răspândind și finanțând jurnalismul pe care fiecare, făcând uz de propria dictatură a plăcutului și displăcutului, îl consideră relevant și – într-un sens larg al termenului – frumos.

Unele din #superscrierilemele ar prinde, probabil, topurile tuturor – și mă gândesc la Jo Ilie cu al său “Cutremur în orașul vulnerabil” sau la Diana Oncioiu urcată în “Trenul cerșetorilor”.

Dincolo de orice stilistică, altele ar trebui să însemne ceva pentru mersul societății noastre – Ovidiu Vanghele, de pildă, a început să publice recent o serie de presă despre (ne)recuperarea prejudiciilor din marile dosare de corupție; Luiza Vasiliu ține de un an de zile în priză subiectul Burnei); oamenii de la RISE Project inventariază trecerea prin viață a lui Liviu Dragnea & alte lucruri importante.

În fine, printre #superscrierilemele își fac loc negreșit și Vlad Odobescu întors în “Orașul care n-a fost” sau Voicu Bojan cu “No castle for old men” sau Bianca Felseghi cu “Tulai, ce vede becu’ aiesta!”

Mi-au plăcut, în egală măsură, și subiecte precum senatorul șomer, multimedia măiestrit de Cristian Delcea & Mihai Voinea sau articolul Ioanei Burtea despre rădăcinile anticorupției românești sau interviurile lui Andrei Crăciun cu actori și scriitori (pe el l-aș promova și cu reportajele din Ferentari Lux, dar e conflict de interese, că am meșterit și eu pe-acolo).

Astea-s o parte din #superscrierilemele. Unele poate vor fi premiate. Altele, cele mai multe, nu. Și totuși ele rămân. E important să rămâi.

 

Ani Sandu
jurnalistă DOR

Dacă e să aleg trei povești cu care rămân din ultimul an, constat că toate arată adevăruri incomode. Prima e investigația Luizei Vasiliu despre medicul Burnei, care m-a marcat în special prin toleranța breslei la abuzuri. A doua e textul despre cutremurul care va lovi Bucureștiul scris de Jo Ilie, care m-a făcut să conștientizez cât de nepregătiți suntem de fapt. A treia e Satul Mădălinei, o poveste audio despre sărăcie și altruism documentată cu grijă de Ana Ciobanu, care a avut și curajul de a vorbi despre propriile vulnerabilități (o puteți asculta de vineri).

 

Elena Stancu
jurnalistă Teleleu.eu

Investigația despre serviciul secret pe care și l-a tras Liviu Dragnea.
Investigația despre oamenii și banii lui Liviu Dragnea, la care a lucrat împreună cu Ștefan Mako, care ar merita, de asemenea, un premiu:
Investigația despre afacerile cu bani publici ale PSD-ului, la care a lucrat împreună cu Elena Dumitru.

Și, în general, aș premia toată echipa RISE Project care a investigat afacerile lui Dragnea cu Tel Drumul, fortăreața lui din Brazilia și toți banii publici care au ajuns în buzunarele celui mai mare hoț al țării. Nici nu mai dau linkuri aici, le găsiți pe toate la ei pe site și, dacă tot ajungeți acolo, vă recomand să îi sprijiniți cu donații, pentru că munca lor e foarte importantă.

Aș premia-o și  pe Sorana Stanescu, care a făcut un material amplu despre băiatul din Pitești cu ADHD pe care care colegii lui au vrut să-l dea afară din clasă. Presa care a fost acolo a împărțit personajele în “răi” și “buni”, exact ceea ce nu se face în jurnalism.

Sorana a mers la Pitești, a vorbit cu părinții, cu profesorii, cu ONG-urile care au reacționat și a scris despre nuanțe, adică exact ce ar trebui să facă un jurnalist bun. Pentru că, de fapt, nimeni dintre cei implicați în această poveste nu a fost rău intenționat: nici părinții celorlalți copii, nici profesorii, nici Protecția Copilului, nici ONG-urile. În realitate, nimeni n-a știu cum să gestioneze această situație și toată a lumea a greșit. Nu au existat “răi” și “buni”. Citiți materialul acesta pentru că el arată cel mai bine starea învățământului românesc și cât de nepregătiți suntem să integrăm în școlile de masă pe copiii cu cerințe educaționale speciale.

Îmi place mult cum scrie Vlad Odobescu, îmi plac scriitura lui curată și atenția lui la detalii. M-a emoționat articolul lui despre Huși, un oraș de care a fugit, dar pe care l-a păstrat cu el peste tot pe unde s-a dus. E un text extrem de sincer și de personal, pe care vă recomand să-l citiți și care merită un premiu la Premiile Superscrieri.

 

Cristian Delcea
jurnalist Recorder.ro

„Greti, îngerul speranţei“ scris de Valentin Schiopu pe site-ul PressOne. Atunci când l-am citit am avut o neliniște, ca o senzație de strănut a inimii. Era invidia. Aș fi vrut să fiu eu autorul. În epoca presei multimedia, Valentin reușește ceva foarte rar și prețios: se ajută doar de cuvinte, însă, la final, rămâi cu sentimentul că ai văzut un film.

 

 

Ovidiu Vanghele
jurnalist Centrul de Investigații Media, Factual

 1.Pentru că investigația e regina jurnalismului și pentru că ea e “veatza mea”, consider că cea mai bună chestie scrisă anul ăsta de cineva este seria lui Victor Ilie (și-a colegilor cu care a lucrat la ea, adică Mako, Mihai, Ana, Biro și toți ceilalți de la RISE Project) despre legăturile lui Dragnea cu Teldrum. Chapeau, fraților, mă-nclin și cred că a voastră ar trebui să fie statuia-stilou anu’ ăsta.

 1.(da, tot 1., nu e nicio greșeală) Din același motiv, pentru că jurnalism de investigație, Luiza Vasiliu și povestea felcerului Burnei merită în egală măsură stiloul-statuie. Nu mi-aș dori să fiu în blana celor din juriu, nu știu cum ar putea fi facută departajarea între cele două. […]

(2. doar pentru că nu e neapărat investigație). Textul lui Jo Ilie despre cum o să murim ca proștii la cutremur pentru că orașul ăsta nu e administrat de zeci de ani mi s-a părut răscolitor. Pur și simplu excelent, așa că aș zice că e de departe cel mai bun text de anul ăsta care nu e neaparăt investigație. 

 3.Un portret cât o lume care există deși noi nu vrem să auzim de ea este, după mintea mea, cel facut de Matei M. Bărbulescu unui puști dependent de droguri. 

 4.Pentru că există și o secțiune video, eu aș propune la această categorie munculița bunilor mei colegi și prieteni de la Dela0.ro despre o familie din Ferentari. Nu e investigație, e o incursiune de bun simț în adâncurile vieții unor oameni care se chinuie să trăiască printre noi în vremurile astea deși nu au școală. Au însă bun simț, și cu el se luptă să scape de sărăcia lucie în care noi toți i-am aruncat. Documentarul “O lună din viața lor”.

Totuși, mi se pare complet aiurea să nu amintesc aici de super-materialele făcute de HotNews (Dan Tapalagă &Co) pe tema Dragnea-Teldrum, care mi se pare că s-au completat bine de tot cu cele ale prietenilor de la RISE, cum la fel de aiurea ar fi să uit de textele lui Dan care ne-au pus pe toți în gardă înainte de oroarea OUG13.

 

Romana Puiuleț
jurnalistă RISE Project & OCCRP

1. Subiectiv, dar onest, plasez RISE Project în cap de listă, cu Victor Ilie vîrf de lance în munca de teren pentru seria Dragnea. (Victor va aduce și alte surprize anul acesta). Seria Dragnea a fost, însă, un efort de echipă si s-a completat perfect cu materialele colegilor de la România Liberă și Hotnews. 
2. Luiza Vasiliu pentru curajul de a aborda subiectul Burnei, într-o societate coruptă, bolnavă de ipocrizie și hrănită cu stereotipuri, care evită să-și vadă propriii monștri.
3. Andrei Ciurcanu, pentru video investigația “Despre viață și alte nimicuri”, în urma căreia procurorii DIICOT au făcut percheziții la Institutul Clinic de Urologie din Cluj si la clinica privata Lukmed a medicului Mihai Lucan, sub suspiciunea că acesta ar coordona un grup infracțional organizat, care ar acorda discreționar organe în schimbul unor sume de bani, în detrimentul paciențiilor care așteaptă cu speranță pe lungile liste de așteptare.
4. Matei M. Bărbulescu, Casa Jurnalistului, cu “A fost un copil slab”, un reportaj excepțional despre un puști dependent de droguri. Este incursiunea lui Matei într-o lume aparent marginală cu care ne străduim să nu ne identificăm, deși premise de rătăcire sunt in fiecare dintre noi. Alex a murit, dar poate urmatorul are o șansă.
5. Dan Tapalagă, Hotnews, pentru că știrea legată de OUG 13 a scos sute de mii de oameni în stradă. Momentul ne-a aratat că uneori jurnalismul preventiv, susținut de credibilitatea ziaristului, poate fi mai util interesului public decît orice alt gen de presă.
   
6. Colegii de la RISE Moldova fac magii cu resurse puține, într-un stat captiv și ostil. Citiți “Banii lui Dodon din Bahamas” și veți întelege exact la ce ma refer. 

Andrei Crăciun
jurnalist Dela0.ro, andreicraciun.eu

Am cam citit ce a apărut în România în ultimul an și un singur text mi s-a părut obligatoriu – el ar trebui să circule în samizdat, ar trebui lipit clandestin pe ușile blocurilor, ar trebui ilustrat și dat în buclă sus, pe magazinul Cocor.

Pe el l-aș premia, dacă mi-ar sta în puteri, înaintea a orice am scris noi toți (îndrăznesc să mă includ și pe mine) anul acesta. E un text despre cum vom muri la cutremurul care va urma – mi se pare important să știm de pe acum, că oricum nu e ca și cum vom face ceva.

Așadar, după mintea mea, Superscrierea Superscrierilor e scrisă de Jo (eu și dumneaei nu ne-am agreat la începutul meseriei, dar cum doar boul e consecvent, cred că am făcut, reciproc, reevaluare, așa că iată-mă scriind liniștit aceste rânduri). Așadar așa consider eu: premiul la Jo și plecăm toți acasă. Doamne ajută, că oricum mult nu mai e și vine ăla mare și nici nu mai contează.

 

Răzvan Luțac
jurnalist Gazeta Sporturilor

Nu sunt în măsură să fac ierarhii și clasamente, așa că le pun în ordine alfabetică.

Eduard Apostol și Alex Nicodim, Gazeta Sporturilor, pentru “Dincolo de lumea nevăzută”, povestea unui fan dinamovist nevăzător, care vine de 15 ani la meciurile lui Dinamo pentru că “îmi imaginez fericire și zâmbete” —-> http://bit.ly/2hn6Fqp

 

Așteptăm înscrieri la Premiile Superscrieri #7 până pe 24 septembrie.