Newsletter-ul Superscrierile Lunii ajunge la tine pe fiecare dată de 8, cu 8 recomandări jurnalistice – susținut de BRD-Groupe Societe Generale,
FAN Courier și Kaufland.
Pentru realizarea topului avem câte un invitat special (membru al juriului/comunității Superscrieri) care scanează aparițiile cu însemnătate din presa noastră și le adună în topul Superscrierile Lunii. Te poți abona la newsletter aici.
Invitata specială care a ales cele 8 superscrieri ale lunii octombrie este Lina Vdovîi, jurnalistă independentă, scenarista multi premiatului film documentar „Acasă” și co-regizoarea unui nou documentar în producție, „Tata”.
Lina Vdovîi: „În luna în care am atins cel mai mare număr de îmbolnăviri și decese cauzate de COVID-19, m-am bucurat să citesc reportaje, eseuri și investigații care explorează și alte zone ale societății. M-a emoționat eseul al lui Mihai Mincan, fost jurnalist specializat pe justiție, despre relația cu tatăl lui, acuzat de abuz în serviciu, m-am entuziasmat că niște sindicaliști români contribuie la îmbunătățirea condițiilor de muncă a imigranților din Marea Britanie și m-am oripilat – pentru a nu știu câta oară anul ăsta – să văd cum rețele întregi de trafic de persoane își racolează victimele în centrele de plasament ale statului.
Iar astea sunt doar câteva dintre subiectele acestei luni, o selecție scurtă dintr-o listă amplă de materiale documentate brici și scrise nu doar cu cap, ci și cu suflet, semn că om fi noi mai anxioși și mai vulnerabili, dar simțul critic și empatia nu ne-au fost știrbite de virusul ăsta dușmănos. Și e foarte bine așa, pentru că ilegalitățile și abuzurile nu stau nici ele pe loc, nici măcar pe timp de pandemie.”
SUPERSCRIERILE LUNII OCTOMBRIE – SELECȚIE DE LINA VDOVÎI
VIDEO. Mafia pădurilor, descrisă din interior: „Mi s-a reproșat că nu aduc bani la partid“
de Alex Nedea (Recorder)
„De 30 de ani ni se spune că mafia care decimează pădurile României este controlată și protejată politic, iar banii proveniți din tăieri ilegale sunt folosiți pentru a finanța campanii electorale. Însă nimeni n-a putut sparge bariera tăcerii în spatele căreia se ascunde această mafie.
Pentru prima dată, un om de la vârful sistemului silvic are curaj să vorbească public despre implicarea partidelor politice în tăierile ilegale de pădure. Ilie Covrig, directorul Direcției Silvice Mureș și fost secretar de stat în Ministerul Mediului, își asumă această postură, îndemnându-i și pe alți oameni din sistem să iasă în față și să vorbească.”
foto: Octav Ganea / Mediafax
Bilet de voie de la stat: din orfelinat direct în garsoniera traficantului
de Diana Oncioiu (Dela0)
„În România, una dintre cele mai vulnerabile categorii de persoane este cea a adolescentelor din centrele de plasament coordonate de direcțiile de asistență socială. Vorbim de copii al căror părinte este chiar statul român.
Am relatat într-un articol anterior cum arată traficul de persoane din perspectiva unei victime. Fenomenul mai are însă ceva esențial la temelia sa. Victimele traficului sunt tragedii personale – dar povestea instituțiilor care există ca să le protejeze, să le susțină și să le facă dreptate e o catastrofă cu pricini și consecințe publice.”
Cum l-au lăsat în pace pe prădătorul sexual din Constanța și școala, și clubul de volei și poliția la care au ajuns plângerile fetelor
de Diana Meseșan (Libertatea)
„Cum e posibil, s-au întrebat oamenii din Constanța, ca un antrenor de volei să hărțuiască sexual vreme de 9 ani fete și nimeni să nu sesizeze. De fapt, e aproape invers. Căci știa atâta lume, încât, după ce DIICOT a intervenit împotriva lui Ionuț Iordache, autoritățile, școala și cluburile sportive unde a activat atâta timp se ascund să spună de ce n-au intervenit.”
Al doilea lucru care l-a terminat pe tata
de Mihai Mincan, ilustrații de Dan Ungureanu (Decât o Revistă)
„În 2016, tatăl meu a fost acuzat de abuz în serviciu. A fost momentul în care am început să ne redescoperim unul pe celălalt.
Pe 27 ianuarie 2016, seara, am primit un telefon de la mama. Eram în metrou, pe drum dinspre serviciu spre casă. Semnalul era slab, iar zgomotul de fundal puternic. De la 340 de kilometri distanță, vocea de la telefon tremura. Mama părea foarte agitată.
«L-au arestat pe taică-tu», mi-a spus. «Au venit la noi și au făcut percheziție în toată casa. Au mers și în pivniță»”
O istorie despre muncitori sezonieri, exploatare și vulnerabilitate
de Elena Stancu, fotografii de Cosmin Bumbuț (Teleleu)
„Pe 16 octombrie, cei trei români au fost dați afară de la ferma Gemüsebau Sippel, unde lucrau și erau cazați, și nu le-au mai încăput toate lucrurile în bagaje, așa că Gabriela și-a aruncat o parte din haine. Și-au luat în grabă mâncarea din frigider, iar acum carnea se dezgheață într-una dintre genți.
Cei trei ambalau salată în depozit, iar Willi Sippel, fermierul german, țipa la ei să se grăbească, așa cum țipă de obicei la muncitori, povestește Eleonora. Comanda trebuia să fie gata până la 18.30, iar ei aveau de terminat șase paleți de salată. Eleonora s-a plâns că ritmul benzii de ambalare e prea rapid, iar fermierul german s-a enervat: «Eleonora nonstop problem, problem». Gabriel a întrebat «Why? Why? », iar Willi l-a apucat de gât, l-a strâns și l-a izbit de un container.”
Cum a devenit lupta cu pandemia un război pentru drepturile muncitorilor
de Vlad Odobescu și Michael Bird (Decât o Revistă)
„Sindicaliștii români încearcă să împiedice reducerea masivă a veniturilor muncitorilor din cauza pandemiei. Doar că asta nu se întâmplă la noi, ci în Marea Britanie.
Pe 21 august 2020, o fabrică de sandvișuri din Northampton, Marea Britanie, care aprovizionează lanțul de magazine Marks & Spencer, se pregătea de o închidere temporară. Aproape 300 din cei 2.100 de muncitori ai fabricii Greencore fuseseră infectați cu noul coronavirus. Cei care erau sănătoși trebuiau să rămână și ei acasă.
Muncitorii, în mare parte imigranți din zeci de țări, ar fi urmat să trăiască cu doar 95 de lire sterline pe săptămână – plata pentru concediu medical oferită de guvernul britanic ca formă de asistență socială. Această sumă nu le putea acoperi nici măcar chiria, într-un oraș în care un apartament cu un dormitor costă în medie 150 de lire pe săptămână, iar salariul minim brut este de 350 de lire pe săptămână.”
Cum rămân de izbeliște familiile medicilor morți de Covid-19 din cauza unei legi care de cinci luni n-are norme de aplicare
de Ioana Epure (PressOne)
„Rodica Hriscu are 66 de ani. În mai 2020, a trebuit să-și îngroape fiica, pe Lenuța Buta, de 46 de ani, asistentă la Spitalului Judeţean de Urgenţă „Mavromati” din Botoşani, după ce aceasta a murit de Covid-19.
Acum, la mai bine de cinci luni de la întâmplare, bunica se află în situația de a-și întreține nepotul, pe Rareș, care e în anul I de facultate în Iași, cu doar 700 de lei pe lună, cât a decis Casa Județeană de Pensii că trebuie să primească acesta, ca fiu al femeii decedate.
Asta deși de mai bine de cinci luni există o lege care stipulează că urmașii personalului medical decedat în urma complicațiilor medicale cauzate de infectarea cu coronavirusul beneficiază de dreptul la o pensie de urmaș, egală cu 75% din salariul de bază al personalului medical la data decesului, până la împlinirea vârstei de 18 ani sau la 26 de ani, dacă trebuie să își termine studiile universitare.”
Banii dictatorilor: CASA SIRIA
de Ana POENARIU și Mohammad BASSIKI (SIRAJ) (RISE Project)
„În povestea tumultuoasă a unei clădiri interbelice din centrul Bucureștiului am găsit combinațiile a două grupări de gulere albe.
Una e locală, alcătuită din samsari celebri de la noi.
Cealaltă e siriană și duce la camarila dictatorului Bashar al Assad.Bine conectate politic acasă, fiecare și-a păgubit propriul guvern și s-au întâlnit în vila Prager, de pe frumoasa stradă Paris, unde funcționează acum ambasada Siriei.”
BONUS
FOTO Tablou cu moaște, jandarmi și conspirații
de Andrei Pungovschi (Scena9)
—-
Lina Vdovîi
Lina Vdovîi a debutat în presă la Opinia Studențească, în 2007. A trecut pe la TVR, iar din 2011, de când a devenit jurnalistă independentă, a colaborat cu numeroase publicații românești și internaționale, precum Casa Jurnalistului, The Guardian sau Al Jazeera.
A primit mai multe premii Superscrieri și în 2015 a fost desemnată Tânărul Jurnalist al Anului de către Freedom House.
Este scenarista filmului documentar „Acasă”, multi-premiat anul acesta la mai multe festivaluri din întreaga lume, fiind chiar primul documentar românesc premiat la prestigiosul festival Sundance.
În prezent, co-regizează împreună cu Radu Ciorniciuc un nou film documentar, „Tata” – un film despre relația cu tatăl ei, părinte violent, care în prezent este abuzat de șeful lui în Italia. Sunt în faza de căutare de fonduri pentru producție, așa că dacă aveți vreo oportunitate de susținere, îi puteți scrie la linavdovii@gmail.com pentru o prezentare a proiectului.
VEZI AICI SUPERSCRIERILE LUNILOR TRECUTE.
Newsletter-ul Superscrierile Lunii ajunge la voi pe fiecare dată de 8, cu 8 recomandări jurnalistice – susținut de BRD-Groupe Societe Generale, FAN Courier și Kaufland.
Mulțumiri: Pagina de Media, IQads, Cărturești, Savantgarde și Monday Memo pentru preluarea topului către mai mulți cititori.
Împreună cu reprezentanți ai juriului & ai comunității Superscrieri, scanăm aparițiile cu însemnătate din presa noastră și distilăm un best of de 8 materiale din noul jurnalism românesc, pe care-l trimitem pe newsletter, în fiecare zi de 8 ale lunii. Te poți abona la newsletterul nostru aici.
