interviu publicat pe HotNews.ro, partener media Superscrieri
Sorin Trâncă, printre multele ocupații pe care le are, găsește timp să fie și Președintele Fundației Friends For Friends. El e cel care a avut ideea de promovare a scriturii creative si a jurnalismului narativ de calitate în România prin Premiile Superscrieri.
1. Hai să explicăm puțin ce înseamnă genul de scriitură pe care îl încurajează Superscrieri – creative non-fiction.
Creative non-fiction e acea scriitură de profunzime, în care ceea ce ne impresionează, la prima vedere, e “talentul” celui ce scrie. I se mai spune și narrative journalism, însă reportajele (spre exemplu) de non-ficțiune creativă se remarcă printr-o muncă de documentare uriașă, uneori de luni de zile, fiindcă înaintea “condeiului” trece, întotdeauna, ideea de non-ficțiune, adică o relatare care să respecte realitatea. Un exemplu care-mi place este textul unui mare jurnalist american de la Esquire, Chris Jones, care a scris un text remarcabil și premiat despre masacrul animalelor de la Zanesville. Și care începe fabulos: “The horses knew first”. Doar dacă ești acolo, doar dacă surprinzi realitatea în esența ei, doar atunci poți scrie așa.
2. Cât de popular e în România, la nivel de concept? De exemplu, la o căutare pe internet pentru “nonficțiune creativă” sunt doar câteva link-uri ce fac trimitere către acest gen.
Românii au talent, după cum aflăm și de la televizor 🙂 Așa că ar trebui să fie destul de apropiați de tipul asta de scriitură. Rămâne însă de văzut dacă fibra noastră de la Ploiești (mă refer la republica de la Ploiești, nu la oraș în sine), adică o anumită predispoziție către a dramatiza excesiv, nu trece înaintea ideii de a respecta realitatea. Sunt exemple multe, ca să mă întorc la întrebare, noi în fiecare an premiem în jur de 20 de autori și texte remarcabile în sensul ăsta, iată doar câteva exemple.
3. Acest gen de scriitură, făcut cu simț de răspundere, poate aduce ceva valoros atât la nivel de persoană, cât și de societate. Care e viziunea ta de schimbare și de valoare pe care o poate aduce, de exemplu, în mediul de business?
Tuturor celor ce le place Hemingway vor înțelege impactul pe care îl poate avea o asemenea abordare a scrisului și a felului în care povestim. În mediul de business sunt o grămadă de exemple de texte puternice, inspiraționale, cu rădăcini în creative non-fiction, cum ar fi memoriile celebrilor Jobs, Branson, Welch și alții ca ei.
4. Superscrieri vrea să facă o lume “mai echilibrată, mai corect informată, mai bună”. În calitate de inițiator al acestei competiții, care zici că sunt – până la această a treia ediție – punctele de rezistență și ce lipsește cel mai mult la Superscrieri pentru a-și îndeplini misiunea?
Cel mai important lucru e că reușim să organizăm această competiție anual, în niște vremuri în care lumea nu dă bani (când vine vorba de sponsorizări) decât pe cauze mainstream. Mai puțin interes în zona construcției pe termen lung, cum e Superscrieri. Un alt lucru important e că reușim să conturăm un fond de premii chiar în bani, că nu dăm doar diplome autorilor… cum se întâmplă de multe ori. Un alt punct bun, cred eu, e că Superscrieri e deschis oricui scrie non-ficțiune creativă: jurnalist, blogger, om de televiziune, student. Oricine scrie așa ceva și și-a publicat oriunde (inclusiv online) materialul, poate participa. Un alt punct bun, pe care ne concentrăm la fiecare ediție, este componența juriului, pe care îl dorim în fiecare an deschis la minte și cât mai puțin angrenat politic, în sens larg. Cât despre lipsuri… hai să le lăsăm deoparte, sunt neesențiale acum. Și n-aș spune nimic nou.
5. Spuneai într-un interviu anul trecut că “jurnalismul factual e limitat în raport cu transmiterea de adevăruri despre un fapt, un eveniment”. Care crezi că e relația autor – cititor în relatarea de evenimente la noi în țară? Cum ar trebui să funcționeze rigoarea și etica în această relație?
Aici sunt prea multe lucruri de spus, în mare parte evidente pentru niște oameni inteligenți, așa cum sunt cititorii HotNews. Implicațiile etice ale activității unui om care povestește altora lucruri despre care ei trebuie să știe sunt arhicunoscute. Jurnalismul factual are limite, așa e, însă e de preferat oricărei manipulări. Pentru o discuție pe larg legată de etica presei, aș prefera să chemați niște oameni mai pricepuți. Eu risc să fiu subiectiv, chiar dacă am luat notă mare la deontologie, în facultate.
6. Premiile Superscrieri este la a treia ediție anul acesta. A crescut competiția, are ceva în plus?
Ar fi mult mai bine să adresați întrebarea asta oamenilor care au fost și anii trecuți în juriu, ei știu cel mai bine. Apropos, ar trebui să le mulțumim și răs-mulțumim acestor oameni, care-și iau mult din timpul lor pentru a tria lucrările, iar unii dintre ei chiar renunță la a participa, deși și-ar dori. Nu aș vrea să dau nume, pentru că risc să încurc borcanele și să uit pe cineva, însă sunt câțiva oameni minunați, care au jurizat 2-3 ani la rând. Din punctul meu de vedere sunt niște eroi (fără exagerare, fiindcă uneori au de citit sute de materiale în câteva zile, faceți voi calculele… Eu cred că investesc în Superscrieri niște zeci, dacă nu sute de ore bune pe an). Eu îi îndrăgesc foarte mult și le mulțumesc și cu această ocazie.
7. Care e cea mai mare încurajare pe care ai primit-o în legătură cu Superscrieri?
“La anul punem și noi umărul”.
8. Vlad Mixich, președintele juriului Superscrieri, a răspuns într-un interviu pe blog-ul agenției pe care o conduci că hărnicia este cea mai de preț calitate a unui autor de non-ficțiune creativă. Reluăm și noi întrebarea: tu care crezi că e relația dintre talent și știință, în zona asta?
Sunt foarte de acord cu Vlad, care cu nasul lui fin a simțit că asta face diferența, cu mult înaintea altor calități, și ele foarte necesare: curiozitate, imparțialitate, îndârjire, talent etc.
9. Care e ultimul articol de creative writing pe care l-ai citit și te-a mișcat în vreun fel?
Am citit câteva, dar trebuie să am grijă să nu vorbesc înainte de jurizare sau în plin concurs, așa cum suntem acum, ca să nu atrag atenția asupra vreunui material anume, nu ar fi corect. Așa că o să spun că ultima lucrare de non-ficțiune care m-a distrat e cartea lui Steinbeck, Călătorii cu Charley. Îmi place mult Steinbeck, dacă o să apuc vreodată să scriu vreo carte, pe el o să-l imit 🙂
Premiile Superscrieri este o inițiativă a Fundației Friends For Friends care promovează scrierea creativă și jurnalismul narativ de calitate în România. Anul acesta se află la a treia ediție și își propune să adune din ce în ce mai mulți susținători, pentru ca lumea să devină, prin puterea cuvintelor, un loc mai sănătos în care să ne creștem ideile. Astăzi, 30 septembrie, este ultima zi de înscrieri în competiție.
